Stilo

Cand nu scriu un timp, imi amorteste mana. Mintea mi se face ca o nuca si cu greu reusesc sa incropesc doua idei dupa ce n-am mai scris un timp. Am un stilou mare pe care abia reusesc sa il ridic si sa incep incet sa simt ca imi curge inca sange prin venele din mana. Si apoi vine un suvoi. Apar povesti de unde nu ma astept, totul se leaga, totul incepe din nou sa se scrie si mana mi se face mare, ca sa poata tine stiloul.

O vad uneori cand inchid ochii, mana asta mare care se face mica si mai mica si mereu mai mica pana dispare si apoi apare alta mana si ea se face si mai mica si tot asa, pana adorm.

I won a contest!

Original artwork, no?

Friends Advertising is going to give me a book for this, and so I feel quite cool.

Artistii dintre noi

Un studiu mic de la Dream Foundation mi-a spus azi-dimineata ca 10.000 de tineri europeni si-au testat personalitatea sa vada in ce domenii ar putea avea o cariera. S-au facut teste gratis, s-a raspuns la intrebari, s-au centralizat raspunsurile si s-a dovedit ca cei mai multi tineri est-europeni care cauta burse in Vest (Dream Foundation e un centralizator de burse) sunt artisti. Iata deci cum stam!

Pai cum stam, chiar? Zice-se ca tinerii romani sunt cei mai intreprinzatori dintre participantii la test, deci avem, asa cum ne asteptam, afacerile in sange. Good going, viitorul e asigurat. Ce ma intreb eu totusi: daca majoritatea celor care se testeaza pentru cariera au firi artistice, inseamna ca artistii nu stiu ce sa faca cu viata lor, cautandu-si raspunsurile in teste online? Inseamna ca doar ei isi pun intrebari? Sau inseamna oare ca raspunsurile care duc la rezultatul de artist sunt cele mai interesante si toata lumea ar vrea sa fie asa?

Dove

Daaaa, bineinteles ca imi place ca baiatul meu sa miroasa frumos. Iata cine il ajuta.

Gastritix, recomandat de Asterix

"Eu zic sa iei portocale doar daca vrei tu, eu nu prea mananc ca ma cam doare stomacul de la ele."

"Ar trebui sa faci ceva cu stomacul ala al tau!", zise el ridicand spre mine un deget amenintator si o privire peste ochelari.
"Hahaha! Ce anume sa fac cu el?"

"Sa-l tratezi, ce sa-i faci? Tu crezi ca ti-e bine? Nu vezi ca nu mai poti sa mananci nimic??" Manca seminte si scuipa cojile dupa fiecare propozitie, punand punct oricarei incercari de a purta o conversatie in care parerea mea conteaza.

Sunt sincer jignita. "Ba pot, doar ca nu pot sa mananc portocale, ca imi cresc aciditatea..."

"Ba nu poti! Portocale nu, rosii nu, paine nu, aia nu, aia nu. Ca iti creste aciditatea, ca te doare stomacul....Tu crezi ca e bine? Nu se poate sa nu poti sa mananci nimic." Apoi imi gaseste solutia. "Trebuie sa cauti un medicament si sa-l iei."

Ma gandesc la toate medicamentele fara efect pentru stomac, la durerile care pana la urma nu sunt atat de mari si la inutilitatea intregii conversatii. Era clar ca o sa ma bata la cap pana cumpar o pastila, sau, eventual, pana o cumpara el. Am zis totusi sa incerc o scapare.

"Dar nu ma doare atat de tare. De ce sa iau pastile? Oricum nu imi trece."

"Nu exista! Nu e nevoie sa iei pastile, cautam un tratament naturist, trebuie sa fie ceva."

Daca e ceva in care n-am incredere, sunt tratamentele naturiste pentru stomac :))) Yeah, right, siiiigur de data asta o sa-mi treaca. Orice enervare ma duce insa mai aproape de o noua durere-nu-atat-de-mare, deci de ce sa ma cert?

Asa a intrat in viata mea Gastritix, un medicament ales de comun acord, cu proprietati zice-se benefice asupra stomacului meu plin de toane. O suta de pastile galbene din America, probabil atent preparate din cateva flori, asteapta de azi pe birou sa infaptuiasca o minune.

Aha!

S-a terminat orice smecherie incepand de acum! :D

Toti ochii curiosi pot sa vada primul discurs tradus de mine pe ted.com. Imi apare numele pe site? Imi apare! Afla toata lumea cum poate trai 1000 de ani? Afla!

Asa ca dati click pe link acolo si incepeti sa va planificati vacantele pana la Y3K, cand bineinteles ca va veni din nou sfarsitul lumii.

Plain old Muttley

Este minunat cum ajung sa fac ceva de mare anvergura dintr-o prostie. Am de facut un proiect pentru scoala, la a carui tema ma strofoc sa ma hotarasc de prin octombrie, adica de vreo 2 ani daca iau in considerare perceptia-mi subiectiva asupra timpului. Alaltaieri nu s-a mai putut si mi-am consultat o colega. "Tu despre ce ai facut nenorocirea asta?" Un raspuns neasteptat din partea ei, avand in vedere ca pare un om teribil de serios: "Pai eu am scris despre violenta in desenele animate." mi-a atins un punct nevralgic. Desenele! Da, bai, chiaaaaaaar! De ce sunt desenele traduse?

Si asa am ajuns eu sa scriu un proiect intreg cu referiri la Flintstones si Scooby Doo dupa ce ieri ma zbateam intr-un cosmar cu materiale de propaganda. Apropos, exista desene cu Bugs Bunny si nazisti, ceva deosebit :)))

Dar sa lasam asta. Am facut chiar si o mica cercetare (si sunt mandra de mine) si s-ar zice ca nu sunt singura in revolta mea impotriva desenelor dublate. 444 de oameni au semnat pana acum o petitie online care cere intoarcerea Cartoon Network la ce stiam eu ca e de pe vremea cand urmaream tot ce prindeam pe acolo, stiam toate cantecelele si personajele, si pe alocuri toate episoadele, ca sa nu mai spun de reclame. E un subiect intens discutat si pe forumuri (inclusiv la CNA, dar putintel) si iata cum revolta mocnita din jurul meu, ca si spiritul de initiativa, ma ia din nou prin surprindere.