Blogu' Bucurestiului

Acum cativa ani am observat pentru prima oara ca orasul asta arata altfel in functie de persoana alaturi de care il strabati. Parca fiecare om cu care ma plimb prin Bucuresti ma face sa vad orasul altfel, transmitand oarecum ceva din personalitatea lui/ei strazilor. Cu Dana, orasul e plin de luminite, de pantofi, de haine accesibile; cu Ioana e vesel dar putin periculos. Cu Catalin e tineresc si usor sictirit, cu Raluca e plin de locuri unde poti sa mananci cate ceva.
Cu Andrei e plin de locuri interesante de mers si vazut cum traiesc altii. E sigur si linistit si parca toti oamenii au iesit sa vada si sa fie vazuti, zi sau noapte, cu invitatie sau fara. Iar cand sunt singura...e foarte mare si gol.

Blogu' cu versuri

Massive Attack - Mezzanine

I'm a little curious of you in crowded scenes
And how serene your friends and fiends
We flew and strolled as two eliminated gently
Why don't you close your eyes and reinvent me

You know you've got that heart made of stone
You should have let me know
You could have let me know

We'll go 'till morning comes
And traffic grows
And windows hum

Speding all week with your friends
Give me evenings and weekends
Evenings and weekends

I could be yours
We can unwind
All these have flaws
All these have flaws
You'd agree it's a typical high
You fly as you watch your name go by
And once the name goes by
Not thicker than water nor thicker than mud
And the eight k thuds it does
Sunset so thickly
Let's make it quiet and quickly
Don't frown
It tastes better on the way back down
I could be yours
We can unwind
All these have flaws
All these have flaws
All these have flaws
Will lead to mine
We can unwind
All these have flaws
All these have flaws
Will lead to mine
Will see to
All these have flaws
All these have flaws
Will see to
All these have flaws
Will lead to mine
We can unwind all our flaws
We can unwind all our flaws

Blogu' care nu are nevoie de cuvinte

Am aflat azi cum e sa te plimbi prin parc cu un baiat frumos de mana. De mult timp ma intrebam. E pur si simplu bine.

Blogu' intarziat

Acum 8 zile (pe 4 martie adica), am patit o intamplare si am scris urmatoarele intr-un caiet: "De mult ma intreb cum ar fi sa imi cunosc marea dragoste in tramvai sau in Carrefour sau in alta locatie din asta improbabila. Cum te combini cu cineva despre care nu poti sa-ti rogi prietenii sa vorbeasca, al carui numar de telefon il obtii prin forte proprii si pe care trebuie sa-l cuceresti in 10 minute.

Am cunoscut azi un tip in tramvai. De fapt am vorbit doar, pentru ca nu stiu cum il cheama. Ne tot uitam noi unul la altul pana mi-am facut curaj sa-l intreb o banalitate : "gata, ai intarziat ?" Am stat amandoi in acelasi tramvai o ora, din care am discutat vreo 20 de minute. Arata exact ca genul meu de tip si are o privire senina, dar nu e deosebit de frumos. Sper sa-l mai vad o data, macar ca sa vad daca a doua oara imi cere numarul; sau id-ul, ca asa e la moda acum."

And that is all.

Blogu lu' copil unic

Ma uitam acum cateva zile pe revista la care am inceput sa lucrez (hooray for me !) si am gasit o poza cu Ioana Iordache, CEO (sau ceva de genul asta) la Leo Burnett. Mi-am adus aminte ca citisem despre ea ca si-a infiintat firma impreuna cu fratele ei Stefan si ca au avut mari succese...in fine, stim ca Leo are multe premii, nu despre asta voiam sa scriu. Apoi a venit la firma sora directoarei mele si m-a izbit o realitate: cred ca viata e mai usoara daca ai ceva frati. Macar unul. Si nu ma refer aici la viata din copilarie, cand toti fratii de care am auzit eu se ceartasi se bat zilnic, ci la viata de adult, cand iti dai seama ca niciodata nu vei putea fi complet singur cata vreme fratele tau traieste. Prietenii ti-i faci, ti-i alegi si ti-i pierzi, dar familia iti e data si iti ramane. Ai un om care te cunoaste mai bine decat proprii parinti din unele puncte de vedere, cu care poti vorbi si cu care, iata, iti poti deschide o firma. Cum o fi asta ? Sa nu fii nevoit sa iei viata in piept singur, sa ai pe cineva care sa te incurajeze in drumul tau si caruia sa ii poti acorda incredere totala.
Oare cum as fi fost eu daca as fi avut un frate ? Probabil as fi putut sa imi impart viata cu cineva mai usor, probabil n-as fi fost nici atat de independenta. Nici nu-mi pot imagina asta.