Wednesday, December 26, 2007

Blog de fum


Uneori ma plictisesc intr-atat incat mi-as dori sa fumez ca sa treaca timpul.

Monday, December 24, 2007

Blogu' lu' 2007


E Ajunul Craciunului. Ca de obicei, am impodobit azi minunatul brad pe care il vedem aici si chiar sunt fericita pentru ca arata foarte frumos (chiar mai frumos ca in poza). Apoi a venit Mosu, care mi-a adus tot ce i-am cerut in mod expres si chiar ceva pe deasupra, si care a facut-o si pe mama fericita; ea nu se astepta sa primeasca nimic :D
Si mi-am zis ca sunt intr-o dispozitie buna pentru povesti, asa ca ar trebui sa scriu putin despre anul asta. A fost unul ciudat. A fost un rollercoaster de emotii si...m-a obosit putin. Am avut parte de multe schimbari; am lucrat, mi-am cumparat chestii si am fost la mare pe banii mei pentru prima oara. Frumos sentiment. Am facut diverse pasiuni pentru diversi tipi dubiosi si acum, privind in urma, imi dau seama ca nu as fi fost fericita cu nici unul. Am pierdut niste prieteni...unii din cauza prietenelor lor, altii din cauza nepotrivirilor de caracter, iar altii pentru ca pur si simplu nu ii mai vad. Dar am castigat altii...oameni cu care pot vorbi liber si care ma inteleg si cu care as putea sta de vorba ore in sir si care se poarta cu mine asa cum ma port si eu cu altii care de cele mai multe ori nu merita. Working for my good karma is really starting to pay off...Mi-am indeplinit visul cu laptopul si cu telefonul cu clapa si am vazut si Madridul. Super tare orasul, as vrea sa ma intorc acolo si sa ma simt iar ca acasa. Prietena mea cea mai buna si-a gasit pare-se marea dragoste si ma bucur pentru ea cu toate ca o pierd putin cate putin in fiecare zi. Mi-am mai dat o gaura in urechea dreapta, ca sa am trei, si mi-am schimbat ochelarii de doua ori din motive tehnice. Am vazut soarele rasarind din mare alaturi de cea mai improbabila persoana si am invatat iar si iar ca nu trebuie sa ma mai grabesc.
A fost un an lung si plin. Presimt ca si urmatorul va fi la fel...Hold tight !

Wednesday, December 19, 2007

Blogu' din decembrie


Iata ca s-a intamplat ceva frumos, blogul meu a ajuns mentionat pe un altul.
Multumesc, Andra! :D
Mi-am luat un brad frumos si abia astept sa-l impodobesc cu globulete multe
multe si sa vad ce mi-a adus Mosu. S-a mai eliberat mintea mea de diversele
probleme imaginare, asa ca Sarbatorile astea vin exact la momentul oportun
ca sa ma bucur de ele, mai ales ca ma duc in vilegiatura de Revelion. Sper sa
nu raman inzapezita cu trenul prin Oltenia pe undeva. Wish me luck !

Thursday, November 29, 2007

Blogu' meu

Cred ca se termina perioada ciudata o data cu terminarea anului, ceea ce nu poate fi decat un
motiv de bucurie. Yeee for me ! Si ca la finalul tuturor perioadelor absurde, 
simt nevoia sa merg undeva si sa stau singura cu mine. 
As vrea sa umblu de nebuna pe strazi seara si sa nu ma gandesc la nimic, 
sa nu ascult muzica si sa nu vad oameni.
Sa fiu singura, sau sa fiu cu un om special si sa nu spunem nimic. Dar un asemenea om nu am; sau am dar nu mai e al meu. Nu stiu de ce ma intorc mereu cu gandul la el, poate pentru ca mi-e groaza ca n-o sa mai cunosc vreodata pe cineva la fel. Ca n-o sa mai simt vreodata ce am simtit cu el...ca pot spune orice, ca pot fi eu si el ma va accepta asa, ca eu sunt perfecta si el e perfect pentru mine.
Un nou amic mi-a spus acum 3 saptamani ca el nu vrea sa traiasca niciodata marea dragoste si ca ii e frica sa nu fi trecut pe langa ea. 
Eu incep sa am indoieli ca dragostea asta exista pentru toata lumea, 
insa le doresc tuturor s-o gaseasca si sa n-o piarda.
(In mod sigur cunosc cei mai dulci oameni din ASE. Nu stiu cum de reusesc sa fie asa, dar le iese perfect.)

Saturday, November 24, 2007

Blogu' de ceata


E ceata azi la mine in cartier si nu stiu de ce. Intr-o zona bine delimitata, blocurile nu se vad intre ele si nici masinile. Mazdele 6 care ma inconjoara isi pierd masculinitatea in ceata si devin la fel de banale ca oamenii care abia se mai deosebesc unii de altii. Am terminat de scris azi si m-am simtit ciudat, probabil pentru ca Frederic a inteles o vineri si eu alta, asa ca ultimul meu blog a fost despre niste copaci si a venit brusc. Mi-a urat succes si mi-a multumit si eu am inceput sa ma gandesc de ce oare nu m-a platit mai mult. Oricum, a fost bun ca prim job.
E ceata si la mine. Ma lupt cu mine de cateva luni si parca incepe sa castige cineva. Dar nu mai stiu ce vreau, ce cred si ce pot. Nu mai stiu de ce am nevoie. Nu stiu ce sa cer. Am gasit un baiat care vorbeste ca Giovanni si ma intreb daca de asta am nevoie. De vorbe, de fapte, de prieteni noi sau vechi, de vise, de actiuni...Am nevoie sa ma tina cineva de mana.

Sunday, October 28, 2007

Blogu' despre mine


Nu mai stiu ce sa cred despre mine. Am eu multe indoieli despre multe chestii in general, dar niciodata nu am avut atatea indoieli cate au fost in ultimele 2 luni. Incepand cu Chris si terminand cu licenta, totul e ceata. Toate intrebarile raman in aer si dau cu capul de ele mereu cand incerc sa ma ridic. Mi s-a spus ca gandesc prea mult si ca ma plang prea mult si ca sunt stresata si incep sa cred ca au dreptate. Nu mai stiu ce ar trebui sa fac si nici 
cum as putea sa fiu altfel.
Oare as putea sa fiu o alta persoana de maine? Are sens sa incerc sa ma schimb? Eu nici nu-mi dau seama cand fac chestiile astea. Si tot ce am scris aici dovedeste ca au dreptate...ma simt prost...

Sunday, October 21, 2007

Blogu' Chemical

Concertul Chemical Brothers a fost exact ceea ce imi trebuia. Bine...nu chiar "exact", dar sa zicem ca se apropie :) A fost cel mai bun concert la care am mers vreodata si sincer, as fi putut sa mai stau doua ore cu tot cu durerea mea de stomac. Lume frumoasa si amuzanta, fete agitate cu tigari, caldura ca la Polivalenta si o muzica geniala. Nu puteam sta locului si asta nu mi se intampla des, dar totul mi s-a parut exact asa cum trebuia sa fie. Lasere hipnotice, imagini bine alese pe fundal si muzica variata; isterie la Galvanize, Hey boy hey girl si Block rockin' beats...Fascinant.
Pacat ca a durat doar doua ore...ar fi ramasa sala plina inca vreo 3 probabil.

Saturday, October 13, 2007

Blogu' serii

In camera mea miroase a fum de tigara. Am terminat de scris si ma uit la
o poza cu o Mazda 6 care nu va veni niciodata sa ma ia de acasa, cu toate ca
este exact genul de masina pe care ar trebui sa o aiba un tip care vrea sa
ma impresioneze. Are culoarea petrolului, e curata, lunga si masculina. Nu
m-as vedea conducand-o, dar sunt sigura ca parul meu blond ar arata
foarte bine pe scaunul din dreapta sau pe bancheta din spate...
Melodia pe care o ascult spune Tell me what you're feeling, I'll feel it with you
si eu incep sa ma intreb daca urmatorul tip pe care o sa-l plac o sa simta
ceva pentru mine. Daca o sa ma iubeasca vreodata vreunul. Ma intreb
uneori cum e sa ai o relatie lunga, cum e sa apara monotonia, obisnuinta,
reflexele. Stiu ca e de vina seara, ziua nu prea ma gandesc la viitorul meu
amoros, ma preocupa mai tare ce am de facut zilnic. Dar seara ma gandesc
la ei toti si ma intreb daca gresesc undeva, daca imi scapa ceva de fiecare 
data. Si ma intreb de ce toate cantecele mele preferate sunt triste, despre
iubiri pierdute si dor si jale.

Monday, October 8, 2007

Blogu' lu' MTV

E oficial, MTV-ul are cea mai proasta traducatoare! Caci banuiesc ca
este o domnisoara persoana care nu stie cum se scrie numele lui Michael
Hutchence si cel mai probabil nici nu stie cine a fost individul. Nu stiu
daca numele ei apare jos la finalul emisiunilor ca la filme, cu traducerea
si adaptarea sau se trece doar site-ul unde se gasesc alte opere de-ale ei,
ca pe filmele piratate dar sincer cred ca ar trebui sa-i dea de gandit niste
chestii. Daca trebuie sa traduci un interviu cu un om simplu ca Justin
Timberlake si tu totusi consideri ca asta e o munca grea pe care nu toti o
pot face, asa ca iti sunt permise mici greseli...e grav. Nu ai scuza decat
daca eventual le citesti pe buze cuvintele in timp ce iti zgaltaie cineva
capul acoperindu-ti si urechile. Come on now...

Tuesday, September 25, 2007

Blog by request


Where are you now? Where have you been before? Why aren't you here?
How are your friends? What do they tell you? What do you do at work ?
Is it a secret? How do you feel? Do you sleep? Do you still think I'm
beautiful? Did I disappoint you? Do I try too hard? When will you
come back? Did you find somebody else? Why don't you call? Why
don't you talk to me anymore? Do you think it's enough what you did?
Have you always been like this and I didn't realize? You couldn't have...

Do you still think of me?

Saturday, September 1, 2007

Blogu' unui nou inceput


Un moment foarte dragut si fericit in viata mea, am fost la mare, m-am
facut maro, m-am plimbat pe plaja si am vazut un rasarit. Marea aia
linistita care parca imi trage sufletul mereu a dat nastere celui mai
stralucitor soare. Iar tu ai fost acolo cu mine sa-l vezi. Mi-ai carat
adidasii, mi-ai dat de mancare, m-ai lasat sa dorm langa trupul tau
cald si m-ai sarutat cum numai tu stii. M-ai facut fericita atunci si stiu
ca ai putea sa ma faci din nou. Ai facut pentru mine mai multe decat
multi altii si nu m-am mai gandit decat la tine de atunci. Noroc ca am
de scris, altfel as fi innebunit in fiecare zi asteptand sa vorbesc cu tine.
N-as fi crezut ca o sa zic asta cand am vorbit prima data, dar nu mi-am
inchipuit ca ma placi atat de mult. N-am crezut ca o sa ma saruti vreodata
sau ca o persoana ca tine va insemna vreodata ceva pentru mine. 
Iti multumesc pentru tot si sper sa fiu cum iti doresti tu.

Wednesday, August 15, 2007

Blogu' de peste o luna

Oh Doamne....a mai trecut o luna de cand am scris ultima data. Ai zice
ca nu se intampla nimic special. Si in mare parte chiar nu se intampla,
asa e. Blogurile lui Frederic incep sa ma plictiseasca, nu-s de mine stirile
externe. Eu sunt omul care nu se uita la stiri si dupa doi ani de ASE pot
sa spun ca nu stiu la ce se refera nici unul dintre indicii despre care
tocmai mi-am spus parerea. Iar economia in general prezinta cu mult 
mai putin interes acum ca mai stiu cate ceva despre ea. There, I said it.
Stiu, dar nu-mi pasa. Pe de alta parte ma gandeam sa ma extind cu
blogul intr-o alta zona, macar sa stiu eu ca ceea ce scriu este si citit.
Macar de doi oameni pe zi. Sau de trei ar fi mai bine, trei e un numar
mai frumos decat doi.
Poate ar trebui sa-mi pun o poza pe blog, sa-mi vaza lumea ochii. E
putin gloomy ce scriu eu aici si...un cititor a remarcat ca sunt cam
suparata. Ceea ce nu e chiar adevarat, dar cand sunt vesela de obicei
n-am un calculator la indemana. Si nu cred ca e cazul sa am la mine
un carnetel in care scriu ce trebuie sa trec in blog. Totusi...putina
demnitate.
In rest, nimic nou. Unele domnisoare raman curioase si dupa maritis,
altele raman singure si nu-si explica de ce, una singura are probleme
mari pe care nu stiu cum sa le rezolv. Asta pentru ca problemele de
genul ala te lovesc oricum, rezolvarea lor inseamna doar amanare.

Friday, July 13, 2007

Blogu' lu Wii go to holiday


No mood for writing today. La naiba, m-am obisnuit deja sa scriu in
engleza, cu toate ca azi nu mi-au venit cuvintele deloc. N-am avut chef,
iar cu Wii, iar cu videoclipuri pe Internet...E urat sa scrii cand n-ai
inspiratie, nu mi-am dat seama de asta pana azi. Daaar iata ca s-a mai
terminat o saptamana de Wii, Nokia, Brightcove, iPhone si YouTube.
Si acum cateva minute, in timp ce ma gandeam ce sa mai scriu despre
Wii Wheel, m-am intrebat din nou ce a vrut sa spuna Frederic cu
"original content". Eu scriu cam de la mine ce scriu...Mai bag si cate
un citat cand mi-e lene si vreau sa termin dar in mare parte sunt
scornelile mele pe acolo. Unele mi se par foarte aberante to tell you 
the truth dar ma bucur ca altora le plac si sunt aprobate. Guillaume
imi zicea acum 2 zile ca sunt momente cand iti merge creierul mai greu.
Pentru mine, asta cred ca a fost una din acele zile, care sa incununeze
o saptamana de miscat in slow motion. Maine sunt liberaaaa....!
Am pus si o poza cu Wii si cu Mario ca tot am aflat ca se va da cu kartul
printre ciuperci de la inceputul anului viitor.

Tuesday, July 3, 2007

Blogu' lu iPhone


Am citit o groaza de articole despre iPhone azi. Nu de alta daaar....a
trebuit sa scriu despre el. Daaa, aceasta minune a tehnologiei este "the
latest buzz" in lumea IT (si in lumea SUA de fapt, pentru ca la noi nu
cred ca s-a lansat) si deci Corina a trebuit sa faca o compilatie de stiri
despre el. Sper sa ii placa lui Frederic cel cu voce misto. Eh....iata ca dupa
ce scriam compuneri urate in generala, am ajuns sa fac bani din scris...
Adevarul e ca mi-ar fi placut intotdeauna sa am o slujba creativa, ceva
artistic asa, sa fiu pictorita sau scriitoare sau actrita, cu toate ca ziceam
altceva. Nu e cea mai urata intrebare ? "Tu ce vrei sa te faci cand o sa fii
mare?" Care copil de 5 ani are viata planificata dinainte? De fapt da, sunt
unii, dar eu nu m-am numarat printre ei. Eu mi-am dat seama ce vreau
sa fac la 14 ani si cu toate ca am avut indoielile mele, cred totusi ca spre 
pasiunea mea ma si indrept, fara sa vreau. O reclama frumoasa ma face
sa ma simt indragostita.

Thursday, June 28, 2007

Blogu' certelor

 O zi ciudata azi. Un examen pe care sper sa-l iau, dar pentru care nu
cred ca as fi putut sa ma pregatesc mai bine decat am facut-o. O plimbare
prin soare. O iritatie la picior de la adidasi, dar nu-mi puteam permite
sa plec la examen fara sosetele norocoase. Se pare ca si-au facut totusi
efectul. Apoi ore intregi in parc, cu ochii spre lac si cu urechile spre
Ioana.
 Mama acasa era nervoasa de ieri si si-a varsat oful. Se cearta des cu
tata si parca nu mai pot comunica decat prin tipete. Amandoi iau totul
personal, se ataca, se irita, se testeaza. Dureaza deja de ani de zile
chestia si cu greu mai reusesc ca treaca peste moment. Dupa ce mi-a
povestit mama cum i se pare ei ca tata declanseaza discutiile, a venit
si el acasa si deja parca perceptia mea asupra lui se schimbase un pic.
Eu m-am inteles mereu mai bine cu el, probabil ca semanam mai mult,
nu stiu. Dar acum parca era "the bad guy", m-am speriat cand am
realizat ca asa il vad. Apoi am vorbit cu el, a fost ok. Dar amintirea 
sentimentului mi-a ramas inca in cerul gurii. Sper sa nu prevesteasca
ceva mai rau.

Saturday, June 16, 2007

Blogu' lu' Publivore

De vreo 4 ani astept sa se intample ce s-a intamplat aseara. Am mers
la Noaptea Devoratorilor si...ce pot sa zic ? A fost exact asa cum am
sperat. Mai putin caldura, care se ridica cu seninatate pana la ultimul
rand, in care am stat eu. Dar nu sistemul de ventilatie al Polivalentei
a fost partea importanta, ci Reclamele. Ore intregi de reclame, non-stop,
chiar si in pauze. Reclame noi, vechi, din Franta, Belgia, Elvetia, Olanda;
reclame cu mesaj puternic pentru lupta anti SIDA sau antidrog, reclame
amuzante la asigurari, reclame cu sex la orice. Reclame ale marilor
regizori la Parisienne, reclame din 1921. O noapte in care sa ma uit doar
la reclame e ceva special pentru mine. Nu ma satur de ele niciodata
si uneori mi se pare trist ca nu prea am cu cine vorbi despre ele. Si
alteori mi se face teama ca nu am destula imaginatie incat sa le fac.
Totusi am incredere ca pana la urma voi ajunge sa imi fac din reclame
o ocupatie permanenta, platita mai bine sau mai prost, nu asta e aspectul
important. Am incredere ca daca fac ceea ce imi place, totul iese bine
si o sa ajung sa am tot ce imi doresc. Nu consider domeniul asta o joaca,
ceva ce oricine poate face. Cred ca trebuie sa ai un talent ca sa faci
publicitate de succes si trebuie sa fii un om destul de special. Trebuie
sa te fascineze, sa inveti, sa speri si sa crezi ca publicitatea va schimba
ceva in bine.
"When I grow up, I wanna work in advertising...be a copywriter and
lie awake at night, writing the great american novel that will never get
published..."

Wednesday, June 13, 2007

Blogu' nevoii de exprimare

 Am chef pur si simplu sa mai scriu ceva. Ar trebui acum sa mai citesc
ceva despre argumentele protectionismului. Sau sa ma gandesc cum
as face eu un logo nou pentru Nike. Ceva imi spune ca totusi n-o sa
termin brieful ala in doua zile. Nu am idei si nu am rabdare, asa ca
nu-mi iese treaba, dar e timp pentru toate.
 Am castigat un bax de bere acum 3 zile si am fost azi sa-l beau cu niste
prieteni. Si m-am simtit asa bine, placuta si iubita, printre oamenii
care imi plac mie mult si datorita carora imi place facultatea mai mult
decat liceul. N-am terminat berea dar am ras, am barfit, am facut
planuri si ne-a fost bine. A fost exact ce imi trebuia dupa saptamanile
astea ciudate in care multe au mers prost; examenele, relatiile cu
ceilalti si viata mea interioara. Ieri mi-a zis cineva ca sunt frumoasa
si am zambit, pacat ca nu mi-o spune mai des. As fi vrut sa ma tina in
brate cand nu puteam sa dorm din cauza propriilor mele obsesii si
ganduri. As fi vrut sa-i aud respiratia, sau sa vad putina lumina, macar
si de la blocul de vis-a-vis daca o persoana nu putea fi langa mine.
Aveam nevoie sa stiu ca nu sunt singura in timp ce gandurile mi se
transforma in imagini in fata ochilor si ma sperie. As vrea un somn
linistit in fiecare seara.

Saturday, May 26, 2007

Blogu' starii de mai

 Iar am o stare din aia ciudata, cum m-a apucat si acum 2 ani in mai cand
l-am disperat pe Dan... (Saracu...oare ce mai face ?) Am tot felul de
probleme reale sau imaginate pana la punctul in care se confunda cu
realitatea. Mi se pare ca ma ingras, ca nu beau destula apa, ca nu-mi 
sta bine cu cerceii mei. Ma doare capul si ficatul si am unghiile uscate.
Mi-e foarte frica de sesiune...Si de faptul ca prietenii mei s-au saturat
de mine si ca le spun mereu numai rautati gratuite sau cuvinte care
nu ies cum ar trebui.Ma enerveaza penibilul meu ex-amic de care am
parte inca zilnic si, all in all, ma simt singura. Incerc sa ma inconjor
zilnic cu oamenii mei preferati dar parca mereu lipseste ceva. Nici nu mai
rad la fel de mult ca inainte.

 Si nici nu stiu cu cine as putea sa-mi impart ceaiul verde.

Thursday, May 10, 2007

Blogu' lu' Stadium Arcadium


Ma acapareaza playerul. A inceput sa mi se para asa de liniste in
metrou...Iar jazzul de azi de la EuropaFest mi se parea prea lent...
Tipul canta bine la pian, dar fata mi s-a parut in plus asa ca am plecat.
M-am intors la Hump de Bump, la a privi lumea si la camera mea.
Unde am rasfoit cartea cu print-uri si era sa ma pierd din nou. Constiinta
m-a trezit la realitatea sesiunii. Cand naiba citesc eu cartea de
globalizare ? Eu, care voiam sa fiu designer, fotograf, arhitect sau
psiholog...

Wednesday, May 2, 2007

Blogu' stirii

Ati vazut stirea aia foarte tare despre oamenii din Galati care nu vor 
sa aiba carte de identitate pentru ca au vazut ei ca in coltul ei scrie CARD?
Au citit ei cu rabdare acest cuvant, l-au citit si invers, si au remarcat
ca este numele Necuratului. Asa ca prefera sa umble cu buletine
provizorii. Nu vor carduri ! Cat de tare seamana asta cu ideea ca
vrajitoarele plutesc pe apa, deci femeile care nu se ineaca trebuiesc
arse pe rug sau cu ideea ca muzica rock ascultata de la coada la cap
suna a incantatii satanice?

Saturday, April 28, 2007

Blogu' diferentelor intre sexe



 Cand eram eu mica imi doream cu disperare sa fiu baiat. Si chiar 
uneori credeam ca sunt si ca ma cheama Marian. Ursitoarele m-au
dotat cu destula imaginatie, se pare, incat sa incep s-o folosesc de pe
atunci si sa-mi ajunga toata viata. Pe vremea aia nu prea stiam eu
despre diferentele fundamentale de...atitudine...dintre baieti si fete
dar mi se parea mult mai cool sa fii baiat, probabil pentru ca pantalonii
erau mai comozi decat fustele. Faza asta mi-a trecut oarecum pe la
6 ani, iar pe la 8, cand am aflat eu ca baietii fac armata, am zis "pas"
definitiv.
 Acum insa imi dau seama ca e totusi mai cool sa fii baiat, macar si din
cauza ca ei se distreaza mai bine decat noi. Ei joaca mereu cate un fotbal,
moment propice pentru socializare. Se intalnesc la o bere seara si mai
socializeaza putin fara sa le fie frica sa se intoarca singuri acasa cu ultimul
tramvai. Se duc la gratar sau la munte sau la mare cand vine vremea
frumoasa, optional cu cateva fete, care insa nu ii depasesc niciodata 
numeric. Au o conditie fizica buna, urmare logica a fotbalului. Lor nu le
cer parintii socoteala daca ajung noaptea acasa si tot ei pot sa mearga
linistiti cate doi intr-un club de exemplu, fara sa se isterizeze nimeni
cu privire la moralitatea sau gradul de pericol al ideii.
 Fetele...au alta viata. Daca umbli singura prin oras dupa o anumita ora,
risti sa te deturneze vreun nebun, deci ies din discutie iesirile seara de
la care te intorci singura. Noi cand ne intalnim doar vorbim, sportul il
facem singure, ca si cum ne-ar fi rusine. La mare, munte sau club
mergem mereu cu grupul care trebuie sa contina si baieti sau...cu
Prietenul. "Girls night out" e o chestie mereu asa de planificata si
un motiv de mare mandrie, o treaba din aia de se pune la status:
"girls night out ;)...ma fac mumoasa". Baietii ies doar la o bere si
nu considera ca trebuie sa explice mai mult decat "stepped out".
Ceea ce e foarte tare if you ask me.
 Aaa, plus ca ei au mereu mana libera in alegerea fetelor: iei numarul
fetei, daca iti place o suni, daca nu o lasi in bezna intrebandu-se ce
s-a intamplat si crezand ca e urata si ca de aia n-o scoti la un suc.
Fetele inca asteapta ca baietii sa faca primul pas cu toate ca ei s-ar
parea ca sunt totusi timizi...God only knows.

Thursday, April 12, 2007

Blogu' de azi

Uneori imi place sa ascult muzica ceva mai rock sau ceva mai agitata
si sa dau boxele mai tare. Tare pana cand imi acopera vocile din cap.
Vocile care spun ca pierd timpul, ca nu respect un program pe care
eu l-am facut. Vocile care imi aduc aminte ca el tot n-a sunat si ma
intreaba daca nu cumva e vina mea, ma invinovatesc ca nu am rabdare,
apoi sunt acoperite de cele care incearca sa faca liniste. Si vin vocile care
spun ca ar trebui sa ies la o plimbare, ca e cald afara si canta pasarile.
Unele apar din cand in cand, fredonand cate o melodie agitata in italiana
pe care oricum nu o inteleg. E haos. Omuletii din minte nu mai pot
controla vocile care umbla pe deasupra lor, se dizolva si le scapa din
maini. Imi aduc aminte franturi de copilarie, de adolescenta si de
saptamana trecuta si incerc sa le fac sa taca. Ma simt o ciudata.

Sunday, April 8, 2007

Blogu' lu' "con Chupa Chups"


Ca si excursia din Paris, si asta s-a terminat si acum pare un vis...
A fost teribil de frig in Spania, am vazut o ninsoare strong in ultima
noapte cu Adam, Martin si fetele. Si m-a plouat mult; as vrea sa
multumesc pe aceasta cale umbrelei mele care m-a facut sa apreciez
mai mult Toledo. Mi-au placut mult polonezii care isi protejau femeile,
letonii care miroseau a prajituri cu toate ca incepeau sa arate a
barbati, spaniolii aiuriti Nachos si Turi, bomboana de Jaime,
dementul de Pepe si romancutele mele dragi, Ioana, Anca si
Rodica. Mi-au mai placut ca italienii isi rezolvau problemele in stil 
romanesc, ca Nestor isi deschidea laptopul "con Chupa Chups", ca te
puteai deplasa cu rata pana in Madrid, ca aveau bere buna spaniolii
si ca unii dintre noi intelegeau importanta unei petreceri. M-a ucis 
linistea oraselului in care toate casele aratau la fel si toate strazile 
aveau nume de pictori. Am aflat chestii noi, ca poti sa mananci
castraveti cu miere, ca daca amesteci vodka cu martini iese ceva bun,
ca in poloneza pronumele se scriu cu litera mare si ca numele
musulmanilor au semnificatii. M-a surprins cat de putina engleza
stiau, dar ne-am descurcat. Am vorbit si noi cu cei cu care ne intelegeam...
Mare grija la orice joc care implica un iepuras, prietenii stiu de ce...
Frigul m-a intepenit uneori dar toate lucrurile rele duc catre un sfarsit
placut. Cum ar fi noaptea alba de la sfarsit, cu muzica, bere, vodka,
putin dans si multa conversatie.
 Mi-a placut si zborul, felul in care se vedeau campiile pictate si
senzatia ciudata care vine cand vezi norii de deasupra. Parca poti sa
intinzi mana si sa-i atingi...
 Nu uitati sa va rezemati de scaun la aterizare. Decolarea da emotii
oricum.

Saturday, March 24, 2007

Blogu' destinului


M-am intrebat de multe ori daca viata mea e gata scrisa undeva
si eu doar o traiesc sau daca ea este asa cum o fac eu. Daca Dumnezeu are un catastif mare cu toate 
vietile gata compuse si daca este loc pentru neprevazut in ele. 
Daca exista momente-cheie in care decizia pe care o iau imi va 
schimba pentru totdeauna cursul vietii. Sau daca pur si simplu 
viitorul nu exista si il scriem, fiecare dintre noi, ca pe un cantec. 
 Cand eram mica obisnuiam sa-mi inchipui ca viata mea este
de fapt visul unui copil, al unui baietel ceva mai mare decat mine,
si ca mie mi se intampla de-a lungul unei zile tot ce visase el
in timpul noptii. Sau ma gandeam ca totul e predestinat, ca toate
persoanele din jur au fost trimise special pentru ca eu sa le cunosc;
asa am ajuns s-o intreb pe mama pe la vreo 9 ani cine e tatal meu...
 Si acum ma mai intreb uneori...Oare ce se intampla daca
nu ma mutam la 11 ani? Sau daca as fi pus in alta ordine liceele
pe lista. Sau daca nu mi-ar fi fost frica de compuneri si de filozofie.
Oare o sa mai gasesc vreodata un om atat de perfect cum e el, fara
sa-si dea seama? Ar fi fost viata mea altfel daca as fi mers 45 de minute 
cu trenul mai des? Dar daca as fi ales celalalt taxi? Si l-as fi sarutat
atunci cand am crezut ca a venit momentul?
Sau daca as fi putut sa ma abtin, sa nu fiu fascinata de ochii aia
fantastic de verzi. Oare as fi fost o alta persoana acum daca 
imi alegeam altfel prietenii in liceu?
 Cred ca toate alegerile ma influenteaza intr-un fel sau altul.
Inca mai consider ca unii oameni imi sunt trimisi ca sa ma ajute
in diverse momente, cum sunt ajutoarele din calatoriile initiatice, dar acum sunt sigura cine sunt parintii mei. Si am o credinta 
asa...de om bun: ca voi primi ajutor in drumul meu atata timp cat ii voi ajuta si eu pe altii. Si o sa am si karma buna.

Wednesday, March 21, 2007

Blogu' ploii

 Ploua linistit afara. E o zi din aia in care zicea cineva 
ca ar trebui sa stau in casa si sa numar banii...
Dar nu m-a pasionat niciodata asta, am preferat mereu 
sa nu ma gandesc la ei. Nici macar cand am aflat cu cat as fi platita ca sa am cea mai tare slujba posibila. Asa sunt eu, mai...visatoare sa zicem. Realitatea mea e diferita de a lor. La fel si reactiile, gandurile si visele. Si eu fug de realitatea lor, ma sperie. Nu o inteleg si nu o pot accepta, desi ea incearca uneori sa se insinueze in viata mea, incercand fara succes sa ma transforme intr-un om normal. 
 Dar ploaia e buna. Uda copacul meu si el inmugureste, si frunzele lui vor fi verde deschis la inceput, cu niste flori infime si albine roind in jurul lor; abia astept...

Monday, March 19, 2007

Blogu' lu' "Mystery of capital"


Toata lumea e busy pe messenger, deci viata mea sociala e la pamant...Dar nu si cea academica, pentru ca azi am luat o carte pe care trebuie s-o citesc si s-o prezint pentru nota marita la examenul de globalizare. Sau in varianta oficiala, o citesc pentru mine, ca sa stiu 
si ca sa devin o buna profesionista 
intr-un domeniu in care nu prea vreau sa activez. Pentru mine scoala a fost intotdeauna plina de lucruri invatate fara a sti la ce o sa-mi foloseasca. Cu ce ma ajuta ca stiu niste contabilitate ? Sau ca am invatat chimie ? Daca liceul a fost plin cu dezamagiri, facultatea e ca o revista. Aflu o gramada de chestii noi si pe alocuri interesante, pe care le adun si le stochez fara sa stiu daca o sa ma ajute vreodata mai mult decat la a intelege stirile. Spre dezamagirea unora, inca nu stiu cat a fost PIB-ul Romaniei pe anul trecut sau din ce este formata balanta comerciala, insa stiu ca in ultima reclama la Maggi trebuiau sa apara mai multe femei sau ca statiile de metrou Universitate si Piata Unirii 2 sunt cele in care un afis are cele mai mai mari sanse sa fie vazut. Pana la urma, e chestie de prioritati. E important sa nu pierzi din vedere scopul final, chiar daca uneori pare foarte indepartat.
Cartea se numeste "The mystery of capital", are 228 de pagini, e in engleza si am o luna si jumatate la 
dispozitie ca s-o citesc. Wish me luck ! 

Wednesday, March 14, 2007

Blogu' lu' reclama

Era cam ora 19...si stateam intr-o camera undeva aproape de Universitate, alaturi de alti 40 de oameni, uitandu-ma la peretele alb din fata mea. Ochii imi erau larg deschisi, ascultam cu atentie, incercam sa prind fiecare moment, sa-l
inregistrez, sa nu-mi scape nimic si sa nu uit niciodata. Totul se linistise in jur, nu era in mine decat pace. Scaunul era comod, imi era cald, nu simteam foame, nici sete, nici somn. Nimic nu mai conta
in viata mea decat clipa aceea; nimic nu mai exista. Ma uitam la o reclama.
A fost un moment revelator, mi-am dat seama atunci ca ma simt ca si cum as fi indragostita. Fiecare moment petrecut cu un tip pe care l-am iubit era parca singura clipa din lume. Nimic nu mai exista, nimic nu mai conta, totul era perfect.
Eu iubesc reclamele. Le iubesc mai mult ca pe orice altceva de la tv, si mai mult decat multe alte lucruri care ma inconjoara. Le iubesc pentru ceea ce sunt ele, nu pentru banii pe care i-as putea castiga facandu-le, nu pentru stralucirea care inconjoara industria. Ci pentru ca reusesc, in durata lor redusa, sa
transmita sentimente, idei, sugestii sau nevoi. O reclama pentru Orange, de la Mother, prin bunavointa Youtube, este doar la un click distanta. Enjoy !
Melodia e superba, by the way...

Monday, March 12, 2007

Blogu' lu' hahaha!

Am fost azi la prima zi de Teach Me (ca sunt organizator, deh !) si am facut ce-mi place mie mai mult pe lumea asta : am vazut reclame. Asta era dat ca exemplu de filmulet viral si...am ras cu lacrimi. De mult n-am mai ras asa si voiam sa scriu si eu aici un link, pentru ca sincer mi-e lene sa ma inregistrez la Youtube ca sa ma lase sa-l postez direct pe blog. So click and enjoy !
http://www.youtube.com/watch?v=N2rZxCrb7iU

Saturday, March 10, 2007

Blogu' pentru omuletii mei iubiti

 Cred ca azi populatia din mintea mea a avut o sarbatoare ceva...Imi inchipui ca au pornit ziua devreme, m-au trezit pe la 6, apoi eu am adormit inapoi, dar ei deja isi faceau incalzirea. La un moment dat in cursul diminetii au facut un foc de tabara din cateva crengute si au inceput sa se aseze in jurul lui la o discutie. Cred ca pun la cale o evadare, candva in curand...
 Dupa un timp, in jurul orei 11, s-au plictisit si au inceput sa danseze in cerc, pana cand au ametit si au cazut lati pe jos. Atunci am dormit eu 2 ore, dupa care m-am trezit si i-am verificat. Inca erau insirati, ingramaditi unii in altii, cu burtile in sus. In aer plutea un usor miros de 
scortisoara, semn ca fumasera ceva iarba. I-am lasat in pace, sper sa-si revina si sa renunte la atitudinea de rebeli. Oricum e prea tarziu acum ca sa mai plece, au imbatranit prematur si nu-i mai primeste nimeni, ca sa nu mai vorbim de anii de indoctrinare. Iar mintea altor oameni e un loc atat de pustiu incat s-ar plictisi de moarte...

Friday, March 9, 2007

Blogu' lu' prima data

 E prima data cand scriu pe acest blog, asa ca trebuie sa-mi fac o intrare triumfala. Asa cum a fost cand m-a vazut Ioana prima data. Imi plac intrarile astea, atrag atentia si determina oamenii sa-si faca o impresie despre mine; e foarte important sa lasi o impresie cat de mica...
Prima data cand am fost "hooked" dupa un tip, el avea ochii verzi si parca vedea pana inauntrul mintii mele. 
 Prima data cand am condus o masina eram in plin camp. 
Prima data cand mi-am dat seama ce vreau sa fac cu viata mea eram la McDonald's. 
 Primul examen serios la facultate l-am picat. 
Prima data cand am invatat sa citesc aveam 4 ani si nu m-am mai oprit de atunci. 
 Prima data cand mi-am pus problema in ce an suntem era 1991. 
Prima data cand am mirosit piper am stranutat, dar am continuat 
sa-l miros pana nu a mai avut nici un efect. 
 Prima data cand am mers la scoala eram tare mandra de mine. 
Prima data cand am citit un Campaign nu mai puteam sa-l las din mana. 
 Prima data cand am sarutat un baiat eram la munte si n-am dormit toata noaptea dupa aia. A fost si prima data cand era 
sa adorm mancand. 
Prima data cand m-a adus un tip acasa intr-o seara nu stiam ce sa fac, dar el m-a iertat. 
 Prima data cand mi-am dat o gaura in ureche singura am lasat-o sa se inchida, pentru ca nu-mi placea unde o facusem; a doua oara a iesit mai bine. 
 Prima data cand am vazut un oras frumos eram in Viena, 
I love it still. 
Prima data cand incerc sa fac ceva nou, reusesc de obicei.
Inceputurile sunt mereu mai grele decat continuarea. If you get confused along the way, just go with the flow; important e inceputul.