Saturday, March 24, 2007

Blogu' destinului


M-am intrebat de multe ori daca viata mea e gata scrisa undeva
si eu doar o traiesc sau daca ea este asa cum o fac eu. Daca Dumnezeu are un catastif mare cu toate 
vietile gata compuse si daca este loc pentru neprevazut in ele. 
Daca exista momente-cheie in care decizia pe care o iau imi va 
schimba pentru totdeauna cursul vietii. Sau daca pur si simplu 
viitorul nu exista si il scriem, fiecare dintre noi, ca pe un cantec. 
 Cand eram mica obisnuiam sa-mi inchipui ca viata mea este
de fapt visul unui copil, al unui baietel ceva mai mare decat mine,
si ca mie mi se intampla de-a lungul unei zile tot ce visase el
in timpul noptii. Sau ma gandeam ca totul e predestinat, ca toate
persoanele din jur au fost trimise special pentru ca eu sa le cunosc;
asa am ajuns s-o intreb pe mama pe la vreo 9 ani cine e tatal meu...
 Si acum ma mai intreb uneori...Oare ce se intampla daca
nu ma mutam la 11 ani? Sau daca as fi pus in alta ordine liceele
pe lista. Sau daca nu mi-ar fi fost frica de compuneri si de filozofie.
Oare o sa mai gasesc vreodata un om atat de perfect cum e el, fara
sa-si dea seama? Ar fi fost viata mea altfel daca as fi mers 45 de minute 
cu trenul mai des? Dar daca as fi ales celalalt taxi? Si l-as fi sarutat
atunci cand am crezut ca a venit momentul?
Sau daca as fi putut sa ma abtin, sa nu fiu fascinata de ochii aia
fantastic de verzi. Oare as fi fost o alta persoana acum daca 
imi alegeam altfel prietenii in liceu?
 Cred ca toate alegerile ma influenteaza intr-un fel sau altul.
Inca mai consider ca unii oameni imi sunt trimisi ca sa ma ajute
in diverse momente, cum sunt ajutoarele din calatoriile initiatice, dar acum sunt sigura cine sunt parintii mei. Si am o credinta 
asa...de om bun: ca voi primi ajutor in drumul meu atata timp cat ii voi ajuta si eu pe altii. Si o sa am si karma buna.

Wednesday, March 21, 2007

Blogu' ploii

 Ploua linistit afara. E o zi din aia in care zicea cineva 
ca ar trebui sa stau in casa si sa numar banii...
Dar nu m-a pasionat niciodata asta, am preferat mereu 
sa nu ma gandesc la ei. Nici macar cand am aflat cu cat as fi platita ca sa am cea mai tare slujba posibila. Asa sunt eu, mai...visatoare sa zicem. Realitatea mea e diferita de a lor. La fel si reactiile, gandurile si visele. Si eu fug de realitatea lor, ma sperie. Nu o inteleg si nu o pot accepta, desi ea incearca uneori sa se insinueze in viata mea, incercand fara succes sa ma transforme intr-un om normal. 
 Dar ploaia e buna. Uda copacul meu si el inmugureste, si frunzele lui vor fi verde deschis la inceput, cu niste flori infime si albine roind in jurul lor; abia astept...

Monday, March 19, 2007

Blogu' lu' "Mystery of capital"


Toata lumea e busy pe messenger, deci viata mea sociala e la pamant...Dar nu si cea academica, pentru ca azi am luat o carte pe care trebuie s-o citesc si s-o prezint pentru nota marita la examenul de globalizare. Sau in varianta oficiala, o citesc pentru mine, ca sa stiu 
si ca sa devin o buna profesionista 
intr-un domeniu in care nu prea vreau sa activez. Pentru mine scoala a fost intotdeauna plina de lucruri invatate fara a sti la ce o sa-mi foloseasca. Cu ce ma ajuta ca stiu niste contabilitate ? Sau ca am invatat chimie ? Daca liceul a fost plin cu dezamagiri, facultatea e ca o revista. Aflu o gramada de chestii noi si pe alocuri interesante, pe care le adun si le stochez fara sa stiu daca o sa ma ajute vreodata mai mult decat la a intelege stirile. Spre dezamagirea unora, inca nu stiu cat a fost PIB-ul Romaniei pe anul trecut sau din ce este formata balanta comerciala, insa stiu ca in ultima reclama la Maggi trebuiau sa apara mai multe femei sau ca statiile de metrou Universitate si Piata Unirii 2 sunt cele in care un afis are cele mai mai mari sanse sa fie vazut. Pana la urma, e chestie de prioritati. E important sa nu pierzi din vedere scopul final, chiar daca uneori pare foarte indepartat.
Cartea se numeste "The mystery of capital", are 228 de pagini, e in engleza si am o luna si jumatate la 
dispozitie ca s-o citesc. Wish me luck ! 

Wednesday, March 14, 2007

Blogu' lu' reclama

Era cam ora 19...si stateam intr-o camera undeva aproape de Universitate, alaturi de alti 40 de oameni, uitandu-ma la peretele alb din fata mea. Ochii imi erau larg deschisi, ascultam cu atentie, incercam sa prind fiecare moment, sa-l
inregistrez, sa nu-mi scape nimic si sa nu uit niciodata. Totul se linistise in jur, nu era in mine decat pace. Scaunul era comod, imi era cald, nu simteam foame, nici sete, nici somn. Nimic nu mai conta
in viata mea decat clipa aceea; nimic nu mai exista. Ma uitam la o reclama.
A fost un moment revelator, mi-am dat seama atunci ca ma simt ca si cum as fi indragostita. Fiecare moment petrecut cu un tip pe care l-am iubit era parca singura clipa din lume. Nimic nu mai exista, nimic nu mai conta, totul era perfect.
Eu iubesc reclamele. Le iubesc mai mult ca pe orice altceva de la tv, si mai mult decat multe alte lucruri care ma inconjoara. Le iubesc pentru ceea ce sunt ele, nu pentru banii pe care i-as putea castiga facandu-le, nu pentru stralucirea care inconjoara industria. Ci pentru ca reusesc, in durata lor redusa, sa
transmita sentimente, idei, sugestii sau nevoi. O reclama pentru Orange, de la Mother, prin bunavointa Youtube, este doar la un click distanta. Enjoy !
Melodia e superba, by the way...

Monday, March 12, 2007

Blogu' lu' hahaha!

Am fost azi la prima zi de Teach Me (ca sunt organizator, deh !) si am facut ce-mi place mie mai mult pe lumea asta : am vazut reclame. Asta era dat ca exemplu de filmulet viral si...am ras cu lacrimi. De mult n-am mai ras asa si voiam sa scriu si eu aici un link, pentru ca sincer mi-e lene sa ma inregistrez la Youtube ca sa ma lase sa-l postez direct pe blog. So click and enjoy !
http://www.youtube.com/watch?v=N2rZxCrb7iU

Saturday, March 10, 2007

Blogu' pentru omuletii mei iubiti

 Cred ca azi populatia din mintea mea a avut o sarbatoare ceva...Imi inchipui ca au pornit ziua devreme, m-au trezit pe la 6, apoi eu am adormit inapoi, dar ei deja isi faceau incalzirea. La un moment dat in cursul diminetii au facut un foc de tabara din cateva crengute si au inceput sa se aseze in jurul lui la o discutie. Cred ca pun la cale o evadare, candva in curand...
 Dupa un timp, in jurul orei 11, s-au plictisit si au inceput sa danseze in cerc, pana cand au ametit si au cazut lati pe jos. Atunci am dormit eu 2 ore, dupa care m-am trezit si i-am verificat. Inca erau insirati, ingramaditi unii in altii, cu burtile in sus. In aer plutea un usor miros de 
scortisoara, semn ca fumasera ceva iarba. I-am lasat in pace, sper sa-si revina si sa renunte la atitudinea de rebeli. Oricum e prea tarziu acum ca sa mai plece, au imbatranit prematur si nu-i mai primeste nimeni, ca sa nu mai vorbim de anii de indoctrinare. Iar mintea altor oameni e un loc atat de pustiu incat s-ar plictisi de moarte...

Friday, March 9, 2007

Blogu' lu' prima data

 E prima data cand scriu pe acest blog, asa ca trebuie sa-mi fac o intrare triumfala. Asa cum a fost cand m-a vazut Ioana prima data. Imi plac intrarile astea, atrag atentia si determina oamenii sa-si faca o impresie despre mine; e foarte important sa lasi o impresie cat de mica...
Prima data cand am fost "hooked" dupa un tip, el avea ochii verzi si parca vedea pana inauntrul mintii mele. 
 Prima data cand am condus o masina eram in plin camp. 
Prima data cand mi-am dat seama ce vreau sa fac cu viata mea eram la McDonald's. 
 Primul examen serios la facultate l-am picat. 
Prima data cand am invatat sa citesc aveam 4 ani si nu m-am mai oprit de atunci. 
 Prima data cand mi-am pus problema in ce an suntem era 1991. 
Prima data cand am mirosit piper am stranutat, dar am continuat 
sa-l miros pana nu a mai avut nici un efect. 
 Prima data cand am mers la scoala eram tare mandra de mine. 
Prima data cand am citit un Campaign nu mai puteam sa-l las din mana. 
 Prima data cand am sarutat un baiat eram la munte si n-am dormit toata noaptea dupa aia. A fost si prima data cand era 
sa adorm mancand. 
Prima data cand m-a adus un tip acasa intr-o seara nu stiam ce sa fac, dar el m-a iertat. 
 Prima data cand mi-am dat o gaura in ureche singura am lasat-o sa se inchida, pentru ca nu-mi placea unde o facusem; a doua oara a iesit mai bine. 
 Prima data cand am vazut un oras frumos eram in Viena, 
I love it still. 
Prima data cand incerc sa fac ceva nou, reusesc de obicei.
Inceputurile sunt mereu mai grele decat continuarea. If you get confused along the way, just go with the flow; important e inceputul.