Talente native

Se stie: cum esti cand esti mic, ramai si cand esti mare. Tot asa, ce faci cand esti mic arata un talent spre ceva cand esti mare. Intr-o lume perfecta, toata lumea ar face ca job ce facea cand era mic, dar pe bani si bonuri de masa. Ca stres din partea tertilor, daca erai unul care desena pe pereti, ai si acum cum aveai si atunci. Banii-s baza diferentei.

Eu am fost un copil cuminte. Respectam regulile care mi se explicau, le ocoleam pe cele care mi se impuneau. Faceam prostii adica daca nu era nimeni acasa, ceea ce din fericire se intampla destul de des. Copil unic, deci singur, deh.

Un talent de placuta amintire era sa imi inventez singura povesti si personaje complexe, atat de reale incat stiam fiecare cu ce e imbracat si ce fel de om e. Ma jucam singura prin casa, inconjurata de oameni imaginari, cat mine de inalti, si fiecare obiect devenea altul.

Apoi era partea mea vizual-artistica. Manjeam cu ruj un raft, ma manjeam pe obraji cu fard, desenam toate cartile (cariocile noi erau fericirea suprema) si imi luam un teanc de hartii pe care le desenam. Un vraf de hartii si o mana de carioci sau creioane ma tineau ocupata juma' de zi, iar daca gaseam si o foarfeca prin care sa-mi desavarsesc creatiile si sa le dau inapoi lumii, nu mi-e rusine sa spun ca n-aveam nevoie deloc de companie.

Eram un copil curios, usor ciudat si nu prea sociabil. Am ajuns un cvasi-adult curios, cu mai putini prieteni decat m-as dori dar mai putini decat as putea invita la ziua mea, cu un job care suna bine in teorie si care se gandeste ca daca o sa aiba vreodata copii, o sa le cumpere multe carioci ca sa incerce sa le cultive bine talentele native.

Postul 100

In vara asta simt cum mi se lipeste caldura de piele. Ce moment putea fi, deci, mai bun, ca sa primim cu bratele deschise si umede Algida in Romania?
In fiecare zi trec pe langa o prisma uriasa la Razoare cu o inghetata pe bat imensa, intinsa pe un fundal ciocolatiu si sustinuta de un slogan arogant. Ma uit la ea cand astept la semafor si ma gandesc ca totusi publicitatea asta nu-i asa de grea cand ai un art priceput si ma indepartez gandindu-ma ca sper sa aiba parte Magnum si de o campanie mai concludenta in viitor. Sau ca poate are acum si n-am vazut-o eu.
Imi amintesc cum erau reclamele la Magnum pe "straini" cand eram mica. La Cartoon Network ma uitam toata ziua si la nemti. La nemti nu intelegeam nimic, deci ma uitam doar la reclame si perioada aia m-a crescut intr-un consumator fidel de Muller (Alles Muller oder was?), care inca este convins ca mancarea nemteasca nu are acelasi gust ca aia romaneasca. Nu de alta, dar in reclame, a lor arata mult mai apetisanta.
Anyway, si dupa ani de vazut reclame la Magnum cu ciocolata aia multa si groasa care curge usor pana acopera perfect o inghetata alba, pana atunci ovala si nevinovata, am avut ocazia acum cativa ani sa ma intalnesc fata in fata cu dusmanul in Viena. A fost cea mai teapana inghetata pe bat din lume si mi-a luat o ora s-o mananc: Magnum cu fructe de padure. Cu asteptari pana la cer, am mers azi sa imi iau un Magnum neaos, cu vanilie si ciocolata, cum vazusem eu in copilarie. Cu ciocolata care curge si toate alea. A durat 5 minute. O ciocolata buna intr-adevar si o inghetata reusita per total, daca nu ai fi stiut nimic despre ea, ceea ce evident n-a fost cazul la mine. Oh nu. De ce a fost nevoie sa ma gandesc iar "E romaneasca, ce sa te astepti?" N-om avea reteta buna?

Ce fac eu la job

The clam claims to have clamped my clay klaxon. I clapped my claws with a classical smile and cleared the room.

Post pre-ziua mea

Abia astept sa ma trezesc maine dimineata si sa ma gandesc "E ziua mea !" si sa zambesc mic.
Pana atunci, o sa adorm cu melodia asta in minte. Mi se pare mega-amuzanta si am gasit-o azi, dupa vreo 10 ani de cand n-am mai ascultat-o. Sa va placa !