Thursday, June 24, 2010

Stilo

Cand nu scriu un timp, imi amorteste mana. Mintea mi se face ca o nuca si cu greu reusesc sa incropesc doua idei dupa ce n-am mai scris un timp. Am un stilou mare pe care abia reusesc sa il ridic si sa incep incet sa simt ca imi curge inca sange prin venele din mana. Si apoi vine un suvoi. Apar povesti de unde nu ma astept, totul se leaga, totul incepe din nou sa se scrie si mana mi se face mare, ca sa poata tine stiloul.

O vad uneori cand inchid ochii, mana asta mare care se face mica si mai mica si mereu mai mica pana dispare si apoi apare alta mana si ea se face si mai mica si tot asa, pana adorm.

1 suflete s-au deschis.:

Unknown said...

Foarte plastic...ce vizual frumos ar fi daca ne-am imagina o mana prin ale carei vene curge cerneala, o mana care nu se mai opreste din "sangerari"...