Blogu' tau

Ma gandesc la tine uneori si aproape ca imi aduc aminte cum esti. Abia astept sa te vad, pentru ca mi-ar fi mai bine cu tine decat imi e acum, dar am inteles ca trebuie sa am rabdare. O sa vina vremuri bune cand o sa putem sa ne plimbam prin parc in zapada, tinandu-ne de mana fericiti ca doua cirese pe aceeasi crenguta. Ne vezi? Ne simtim intregi si liberi iar cuplul de langa crede ca ne potrivim. Ce stiu ei? Noi nu ne potrivim, noi suntem acelasi om. Mana mea incape perfect in a ta si sta acolo mereu. Mirosurile noastre se incurca sub patura si imi place sa ma uit la tine cum dormi. Atunci te iubesc cel mai mult.

Te astept la locul pe care doar noi il stim, dar nu l-am aflat inca.

Blogu' atacului masiv

Devin din ce in ce mai scurte concertele astea ! Si e al naibii de enervant ! Massive Attack au terminat reprezentatia acum o ora jumate, lasand multimea sa se intrebe daca e cazul sa plece sau ba. Poate m-am obisnuit eu prost de la primele concerte la care am fost si care au durat cat sa apuci sa te saturi, dar e ceva dubios daca unele trupe isi termina show-ul la ora la care altele abia incep. Poate e pentru ca erau o groaza de vile in jur si n-au voie sa faca galagie ?!
Treaba e ca muzica asta suna cu totul altfel live decat in player. La concert a fost totul live (habar n-aveam ca trupa asta are orchestra), in player e un sound mult mai intunecat care te patrunde pana in cele mai indepartate colturi. Si tocmai senzatia asta de mister periculos e ceea ce apreciez la muzica Massive Attack; nu degeaba melodia mea preferata de la ei e Butterfly Caught, despre care se spune ca e cea mai intunecata dintre toate pe care le-au scos. Listen and you will know.
Teardrop (preferata publicului), Inertia Creeps (care a sunat excelent), Mezzanine (mi-a pus un nod in gat), Unfinished Sympathy (care iarasi a sunat foarte bine), Karma Coma (fara Tricky), Safe From Harm (cu mesaje politice in spate), Risingson (pe care aproape ca nu am recunoscut-o) si o serie de alte piese care sunau mai muzical decat sunt eu obisnuita din partea lor si care banuiesc ca se vor regasi pe noul album.

Blogu' planurilor

Planul 1 : dansez noaptea pe plaja singura
Planul 2 : scriu un dictionar de clisee

Blogu' lu' Mezzanine

O sa ma duc la Massive Attack la concert, iar Mezzanine e una din preferatele mele. O sa ma duc singura cel mai probabil, which is no way to see a show, dar n-am ce sa mai fac acum in privinta asta; decat sa nu ma duc deloc, mai bine ma duc sa imi curat creierii de mizeriile zilnice de una singura.

Caut povesti. Nu vreau sa stiu de ce, nu m-am intrebat de ce povestile au o importanta atat de mare, desi probabil e pentru ca ma ajuta sa evadez. Dar le caut in oameni, in locuri si in orice farama de cultura cu care ma intalnesc. Trebuie sa scap uneori de banal, de viziunile conventionale si de oamenii care ma agaseaza zi de zi fara sa isi dea seama; probabil sunt o aroganta. Nu-mi dau seama, sincer. Mi-a devenit foarte greu sa ma mai privesc din exterior. Parca astept sa se intample ceva cu mine, ceva care sa-mi scoata povestile la iveala, pentru ca le vad acolo dar nu pot sa le exprim.

Nu stiu ce imi va aduce viitorul, desi tare as vrea. Tot ce sper e sa poata sa imi iasa povestile la aer.

Ma tot gandesc sa scriu in blog de vreo cateva zile, insa nu despre povesti voiam sa scriu. But I cannot express what lies deep within. It's a fear that comes and goes, and it's much bigger than I.

Blogu' lu' Harms

Daniil Harms ne spune ca ar trebui sa scriem cel putin jumatate de pagina in fiecare zi, chiar daca uneori scriem doar ca nu stim ce sa scriem. Cum altfel am putea sa ne exersam capacitatea de a scrie, talentul, vocatia, cum am putea sa "ne facem mana"? Scriu prostii deja si o dau in clisee.

N-am nici cea mai vaga idee ce sa mai povestesc. Ah ba da, am gasit o constatare de acum cateva zile. Am vrut sa scriu de atunci despre ea, dar n-am gasit momentul. Am observat, cum spuneam, ca fetele nu sunt niciodata prietene pana nu isi povestesc una alteia despre relatiile cu baietii. Irina, bunaoara, mi-a spus saptamana trecuta ca s-a despartit acum o luna de prietenul ei; deja o simteam mai aproape de sufletul meu, se schimbase ceva. Cu toate ca nu vorbim despre baieti, iesim mai mult acum in pauze, vorbim mai mult, bem cafea impreuna, mergem sa cumparam apa, suntem "mai prietene". Ciudata treaba si cu fetele astea.

Citeam acum cateva zile pe blogul unei fete cum ca baietii scriu mai bine bloguri pentru ca reusesc sa povesteasca doar fapte, in timp ce fetele ajung mereu la partea sentimentala a lucrurilor. Iata ca, o data-n viata, reusesc sa ma incadrez intr-un tipar.

Blogu' fara scop

Da, inca mai sunt pe aici. In loc sa scriu brosuri sau continut de site, cum am auzit ca fac altii in situatia mea, scriu mai nou scrisori de vanzari. Si da, sunt putin nervoasa din cauza asta. Vanzarile astea sunt ca o boala care nu mai trece, si cu toate ca mi se spune de peste tot ca voi invata multe sunand diversi indivizi, tot nu pot sa apreciez activitatea la adevaratul ei potential, pentru ca nu-mi place sa vorbesc la telefon.
Dar exceptand lucrul asta urat pe care sunt nevoita sa-l fac, am reusit totusi sa fac ceva ce nu credeam ca voi reusi pana la urma: am terminat facultatea ! Peste 2 saptamani e balul si festivitatea noastra cu coronite. Ma uitam ieri la colegii care imi stateau alaturi la ultimul examen al ultimei sesiuni si nu puteam sa cred ca ii stiu dupa nume chiar si pe multi dintre cei cu care n-am schimbat nici o vorba. E destul de cool, nu ? Si am dat ultimul examen in sala in care am dat si admiterea la REI. Life comes full circle, cum spunea o melodie.
Acum simt nevoia unei vacante in care sa citesc si atat. Si uneori sa mai scriu cu creionul rosu in caietelul verde, sa ies in parc cu vreun prieten ratacit, sa ascult muzica...indie :)) sau sa ratacesc pe strazi seara. Insa pentru ca vacanta va veni in august, ma gasiti la biroul cu laptop, de luni pana vineri de la 10 la 19 si uneori si sambata ;) Drop a line on my blog daca vreti sa schimbam o impresie.

Blogu' intreg

Ma simt din nou ca o jumatate de ceva. M-am simtit intreaga fara sa fi realizat vreodata ca sunt doar o jumatate, iar acum imi dau seama mai bine ca oricand ca viata mea nu e completa. Nu stiu daca el e Alesul meu si nu a fost asta momentul potrivit sau e doar omul momentului. Nu stiu nici daca a fost doar vina mea pentru ca s-a terminat desi imi vine greu sa cred ca intr-o relatie poate gresi doar unul. Nu stiu ce e in mintea lui, nu am putut sa-l citesc niciodata prea bine si asta m-a facut sa ma chinui. Acum s-a terminat si in fiecare zi am sentimente noi legate de el si de ce a fost. Cred ca as fi putut investi mai mult timp si poate ar fi fost alfel; poate ar fi trebuit sa-mi dau seama ca vrea sa fie cu mine peste tot. Dar n-am putut.
Acum nu mai stiu nimic sigur. Il iubesc, il urasc, il caut, il chem, il doresc, il aud razand si imi aduc aminte tot. Iar si iar, in fiecare zi, cautand raspunsuri care nu inseamna nimic acum. Incerc sa trec peste tot ce a fost si trebuia sa mai fie dar mi-e dor de el in fiecare zi.