Blogu' de ceata

E ceata azi la mine in cartier si nu stiu de ce. Intr-o zona bine delimitata, blocurile nu se vad intre ele si nici masinile. Mazdele 6 care ma inconjoara isi pierd masculinitatea in ceata si devin la fel de banale ca oamenii care abia se mai deosebesc unii de altii. Am terminat de scris azi si m-am simtit ciudat, probabil pentru ca Frederic a inteles o vineri si eu alta, asa ca ultimul meu blog a fost despre niste copaci si a venit brusc. Mi-a urat succes si mi-a multumit si eu am inceput sa ma gandesc de ce oare nu m-a platit mai mult. Oricum, a fost bun ca prim job.
E ceata si la mine. Ma lupt cu mine de cateva luni si parca incepe sa castige cineva. Dar nu mai stiu ce vreau, ce cred si ce pot. Nu mai stiu de ce am nevoie. Nu stiu ce sa cer. Am gasit un baiat care vorbeste ca Giovanni si ma intreb daca de asta am nevoie. De vorbe, de fapte, de prieteni noi sau vechi, de vise, de actiuni...Am nevoie sa ma tina cineva de mana.