Blogu' meu

Cred ca se termina perioada ciudata o data cu terminarea anului, ceea ce nu poate fi decat un
motiv de bucurie. Yeee for me ! Si ca la finalul tuturor perioadelor absurde, 
simt nevoia sa merg undeva si sa stau singura cu mine. 
As vrea sa umblu de nebuna pe strazi seara si sa nu ma gandesc la nimic, 
sa nu ascult muzica si sa nu vad oameni.
Sa fiu singura, sau sa fiu cu un om special si sa nu spunem nimic. Dar un asemenea om nu am; sau am dar nu mai e al meu. Nu stiu de ce ma intorc mereu cu gandul la el, poate pentru ca mi-e groaza ca n-o sa mai cunosc vreodata pe cineva la fel. Ca n-o sa mai simt vreodata ce am simtit cu el...ca pot spune orice, ca pot fi eu si el ma va accepta asa, ca eu sunt perfecta si el e perfect pentru mine.
Un nou amic mi-a spus acum 3 saptamani ca el nu vrea sa traiasca niciodata marea dragoste si ca ii e frica sa nu fi trecut pe langa ea. 
Eu incep sa am indoieli ca dragostea asta exista pentru toata lumea, 
insa le doresc tuturor s-o gaseasca si sa n-o piarda.
(In mod sigur cunosc cei mai dulci oameni din ASE. Nu stiu cum de reusesc sa fie asa, dar le iese perfect.)