E Ajunul Craciunului. Ca de obicei, am impodobit azi minunatul brad pe care il vedem aici si chiar sunt fericita pentru ca arata foarte frumos (chiar mai frumos ca in poza). Apoi a venit Mosu, care mi-a adus tot ce i-am cerut in mod expres si chiar ceva pe deasupra, si care a facut-o si pe mama fericita; ea nu se astepta sa primeasca nimic :D
Si mi-am zis ca sunt intr-o dispozitie buna pentru povesti, asa ca ar trebui sa scriu putin despre anul asta. A fost unul ciudat. A fost un rollercoaster de emotii si...m-a obosit putin. Am avut parte de multe schimbari; am lucrat, mi-am cumparat chestii si am fost la mare pe banii mei pentru prima oara. Frumos sentiment. Am facut diverse pasiuni pentru diversi tipi dubiosi si acum, privind in urma, imi dau seama ca nu as fi fost fericita cu nici unul. Am pierdut niste prieteni...unii din cauza prietenelor lor, altii din cauza nepotrivirilor de caracter, iar altii pentru ca pur si simplu nu ii mai vad. Dar am castigat altii...oameni cu care pot vorbi liber si care ma inteleg si cu care as putea sta de vorba ore in sir si care se poarta cu mine asa cum ma port si eu cu altii care de cele mai multe ori nu merita. Working for my good karma is really starting to pay off...Mi-am indeplinit visul cu laptopul si cu telefonul cu clapa si am vazut si Madridul. Super tare orasul, as vrea sa ma intorc acolo si sa ma simt iar ca acasa. Prietena mea cea mai buna si-a gasit pare-se marea dragoste si ma bucur pentru ea cu toate ca o pierd putin cate putin in fiecare zi. Mi-am mai dat o gaura in urechea dreapta, ca sa am trei, si mi-am schimbat ochelarii de doua ori din motive tehnice. Am vazut soarele rasarind din mare alaturi de cea mai improbabila persoana si am invatat iar si iar ca nu trebuie sa ma mai grabesc.
A fost un an lung si plin. Presimt ca si urmatorul va fi la fel...Hold tight !
2 suflete s-au deschis.:
Sunt convinsa ca pretuiesti mult mai mult anul asta, asa greu cum a fost el...
Ai invatat atatea, chiar daca din greseli...si nimic nu se compara cu experienta asta, palpabila.
Si chiar daca mai pierzi oameni, momente, vorbe, castigi altele si cu timpul totul se compenseaza... :(
Si nu scrii baliverne, sunt foarte inspirate si foarte reale lucrurile pe care le scrii. Ma fac sa ma gandesc la tot si toate si ma uimeste faptul ca lucrurile astea nu ti se intampla numai tie...
Dar... asta inseamna ca suntem oameni: gresim, iertam, pierdem, castigam, uitam...
Ma tin bine, chill! Nu cad nici daca vreau...
Poop!!!
Nu stiu cum sa te conving ca nu ma pierzi, nu stiu cum sa iti spun ca esti in continuare prietena mea cea mai buna...doar ca nu stiu cum sa te fac sa intelegi ce e in sufletul meu. cateodata nici nu incerc pentru ca mi-e frica sa nu te sperie sa vezi cata durere e acolo...am inceput sa fiu mai nervoasa si sa judec omul mai repede si se pare mai gresit; au inceput sa ma doara din ce in ce mai multe lucruri, dintre care unele chiar banale. singura mea scuza este ca m-au schimbat mult ultimile luni si nu sunt mandra de asta. Nu ma pierzi si in nici un caz din cauza lui...e vorba ca nu mai stiu cum sa fac sa vezi cum sunt acum...nu stiu cat a ramas din ioana pe care o stiai tu. Mi-e frica sa nu dispara de tot cu fiecare seara in care plang...
Post a Comment