Blog de concurs

Am mers in Paris cand eram inca un copil, asa ca nu prea am inteles cum e cu luminile si de unde crede Bucurestiul ca se aseamana cu el. Era o excursie cu scoala, organizata si planificata destul de clar, asa incat fiecare dintre noi stia ca cel mai mare grup din zona e al lui si calatoream numarati spre fiecare obiectiv din brosura.

Am ajuns, desigur, si la Luvru. Am intrat in piramida, am stat la coada, am alergat aproape pe coridoare si ne-am oprit in fata liftului. L-am chemat, au coborat niste romani. Usor amuzata, am intrat in lift, au intrat si alte fete dupa mine, si doua profesoare. Am apucat sa vad ca in lift era voie sa urce doar 8 persoane, apoi usile s-au inchis, liftul a plecat si s-a oprit brusc intre etaje. Confuzie de moment. Ce ne facem? “Apasa si tu butonul ala de serviciu.” Doua profesoare si 11 fete, cam aglomerat, dar ma gandeam ca intr-un fel sau altul, situatia se va rezolva de la sine. Cineva apasa butonul de alarma de cateva ori. “Oui ? Bonjour !” Atunci am inceput sa ma intreb daca vreuna dintre profesoarele noastre (de engleza amandoua) stie destula franceza incat sa explice problema, dar spre norocul nostru, conversatia a mers usor. “Suntem blocate in lift.” “Ce spuneti? Nu va auzim prea bine.” “Suntem blocate in lift ! Va rugam sa ne ajutati. ” Rasete din partea noastra, care nu cred ca sunau prea bine dupa vocea stresata a purtatoarei noastre de cuvant. “Aha! Si...cate persoane sunteti?” “Pai...13. Ajutati-ne va rugam, suntem cu copii aici.” Rasete la ei. “Bine doamna, si n-ati vazut ca liftul nu poate duce decat maxim 8 persoane? Scria in lift, deasupra butoanelor.” Rasete iar la noi. “Ba da, dar am zis ca merge si asa. Va rugam veniti, suntem cam aglomerate aici.” “Trimitem pe cineva. Dar unde vroiati sa mergeti toate 13?” “La etajul 2, ne-am urcat toate ca suntem un grup si nu ne-am dat seama ca suntem asa multe. S-a blocat liftul cu noi si nu putem deschide usile.”

Incepusem sa ne panicam putin, mai ales ca francezii care se auzeau prin interfon nu pareau teribil de grabiti sa ne scoata si noi stateam ingramadite in peretele muzeului deja de vreo 10 minute. “Liftul asta trebuie sa aiba ceva ventilatie, nu? Doar e Luvrul !”

Totul a fost bine pana la urma, au venit niste baieti veseli si ne-au dat drumul, intrebandu-ne de unde venim. Romania, da...

P.S. asta e pentru www.vola.ro, care face un concurs frumos de mers in lume ;)