Postul 100

In vara asta simt cum mi se lipeste caldura de piele. Ce moment putea fi, deci, mai bun, ca sa primim cu bratele deschise si umede Algida in Romania?
In fiecare zi trec pe langa o prisma uriasa la Razoare cu o inghetata pe bat imensa, intinsa pe un fundal ciocolatiu si sustinuta de un slogan arogant. Ma uit la ea cand astept la semafor si ma gandesc ca totusi publicitatea asta nu-i asa de grea cand ai un art priceput si ma indepartez gandindu-ma ca sper sa aiba parte Magnum si de o campanie mai concludenta in viitor. Sau ca poate are acum si n-am vazut-o eu.
Imi amintesc cum erau reclamele la Magnum pe "straini" cand eram mica. La Cartoon Network ma uitam toata ziua si la nemti. La nemti nu intelegeam nimic, deci ma uitam doar la reclame si perioada aia m-a crescut intr-un consumator fidel de Muller (Alles Muller oder was?), care inca este convins ca mancarea nemteasca nu are acelasi gust ca aia romaneasca. Nu de alta, dar in reclame, a lor arata mult mai apetisanta.
Anyway, si dupa ani de vazut reclame la Magnum cu ciocolata aia multa si groasa care curge usor pana acopera perfect o inghetata alba, pana atunci ovala si nevinovata, am avut ocazia acum cativa ani sa ma intalnesc fata in fata cu dusmanul in Viena. A fost cea mai teapana inghetata pe bat din lume si mi-a luat o ora s-o mananc: Magnum cu fructe de padure. Cu asteptari pana la cer, am mers azi sa imi iau un Magnum neaos, cu vanilie si ciocolata, cum vazusem eu in copilarie. Cu ciocolata care curge si toate alea. A durat 5 minute. O ciocolata buna intr-adevar si o inghetata reusita per total, daca nu ai fi stiut nimic despre ea, ceea ce evident n-a fost cazul la mine. Oh nu. De ce a fost nevoie sa ma gandesc iar "E romaneasca, ce sa te astepti?" N-om avea reteta buna?