Talente native

Se stie: cum esti cand esti mic, ramai si cand esti mare. Tot asa, ce faci cand esti mic arata un talent spre ceva cand esti mare. Intr-o lume perfecta, toata lumea ar face ca job ce facea cand era mic, dar pe bani si bonuri de masa. Ca stres din partea tertilor, daca erai unul care desena pe pereti, ai si acum cum aveai si atunci. Banii-s baza diferentei.

Eu am fost un copil cuminte. Respectam regulile care mi se explicau, le ocoleam pe cele care mi se impuneau. Faceam prostii adica daca nu era nimeni acasa, ceea ce din fericire se intampla destul de des. Copil unic, deci singur, deh.

Un talent de placuta amintire era sa imi inventez singura povesti si personaje complexe, atat de reale incat stiam fiecare cu ce e imbracat si ce fel de om e. Ma jucam singura prin casa, inconjurata de oameni imaginari, cat mine de inalti, si fiecare obiect devenea altul.

Apoi era partea mea vizual-artistica. Manjeam cu ruj un raft, ma manjeam pe obraji cu fard, desenam toate cartile (cariocile noi erau fericirea suprema) si imi luam un teanc de hartii pe care le desenam. Un vraf de hartii si o mana de carioci sau creioane ma tineau ocupata juma' de zi, iar daca gaseam si o foarfeca prin care sa-mi desavarsesc creatiile si sa le dau inapoi lumii, nu mi-e rusine sa spun ca n-aveam nevoie deloc de companie.

Eram un copil curios, usor ciudat si nu prea sociabil. Am ajuns un cvasi-adult curios, cu mai putini prieteni decat m-as dori dar mai putini decat as putea invita la ziua mea, cu un job care suna bine in teorie si care se gandeste ca daca o sa aiba vreodata copii, o sa le cumpere multe carioci ca sa incerce sa le cultive bine talentele native.