Am o fantezie!

Mi se pare un moment de maxima intimitate sa privesc un baiat/barbat/tip care se barbiereste. Cum isi intinde spuma grea si alba pe jumatate de fatza, pana cand doar ochii ii mai vad, aprinsi si concentrati asupra unui obraz. Lama se pregateste, pielea se intinde abia perceptibil, eu ma emotionez ca si cum mi-as privi copilul spunand o poezie la serbare: o sa iasa bine? o sa fie multumit? lama e destul de ascutita? mana mai e precisa?

Zup! prima dunga de piele neteda se admira deja in oglinda. Sunt mandra. Si el e. Continua frumos sa-si plimbe lama peste fiecare contur al obrajilor, al barbii, pe sub nas si cu mare grija pana pe langa urechi. Nici un centimetru de piele nu este neglijat. Miscarile ritualice sunt deja sigure, nimic nu poate merge rau de aici incolo: mai rade putin, mai spala lama. Mai rade, mai spala. Rade-spala, rade-spala. Fascinant, va zic eu!