Blogu' cu versuri

Massive Attack - Mezzanine

I'm a little curious of you in crowded scenes
And how serene your friends and fiends
We flew and strolled as two eliminated gently
Why don't you close your eyes and reinvent me

You know you've got that heart made of stone
You should have let me know
You could have let me know

We'll go 'till morning comes
And traffic grows
And windows hum

Speding all week with your friends
Give me evenings and weekends
Evenings and weekends

I could be yours
We can unwind
All these have flaws
All these have flaws
You'd agree it's a typical high
You fly as you watch your name go by
And once the name goes by
Not thicker than water nor thicker than mud
And the eight k thuds it does
Sunset so thickly
Let's make it quiet and quickly
Don't frown
It tastes better on the way back down
I could be yours
We can unwind
All these have flaws
All these have flaws
All these have flaws
Will lead to mine
We can unwind
All these have flaws
All these have flaws
Will lead to mine
Will see to
All these have flaws
All these have flaws
Will see to
All these have flaws
Will lead to mine
We can unwind all our flaws
We can unwind all our flaws

Blogu' care nu are nevoie de cuvinte

Am aflat azi cum e sa te plimbi prin parc cu un baiat frumos de mana. De mult timp ma intrebam. E pur si simplu bine.

Blogu' intarziat

Acum 8 zile (pe 4 martie adica), am patit o intamplare si am scris urmatoarele intr-un caiet: "De mult ma intreb cum ar fi sa imi cunosc marea dragoste in tramvai sau in Carrefour sau in alta locatie din asta improbabila. Cum te combini cu cineva despre care nu poti sa-ti rogi prietenii sa vorbeasca, al carui numar de telefon il obtii prin forte proprii si pe care trebuie sa-l cuceresti in 10 minute.

Am cunoscut azi un tip in tramvai. De fapt am vorbit doar, pentru ca nu stiu cum il cheama. Ne tot uitam noi unul la altul pana mi-am facut curaj sa-l intreb o banalitate : "gata, ai intarziat ?" Am stat amandoi in acelasi tramvai o ora, din care am discutat vreo 20 de minute. Arata exact ca genul meu de tip si are o privire senina, dar nu e deosebit de frumos. Sper sa-l mai vad o data, macar ca sa vad daca a doua oara imi cere numarul; sau id-ul, ca asa e la moda acum."

And that is all.

Blogu lu' copil unic

Ma uitam acum cateva zile pe revista la care am inceput sa lucrez (hooray for me !) si am gasit o poza cu Ioana Iordache, CEO (sau ceva de genul asta) la Leo Burnett. Mi-am adus aminte ca citisem despre ea ca si-a infiintat firma impreuna cu fratele ei Stefan si ca au avut mari succese...in fine, stim ca Leo are multe premii, nu despre asta voiam sa scriu. Apoi a venit la firma sora directoarei mele si m-a izbit o realitate: cred ca viata e mai usoara daca ai ceva frati. Macar unul. Si nu ma refer aici la viata din copilarie, cand toti fratii de care am auzit eu se ceartasi se bat zilnic, ci la viata de adult, cand iti dai seama ca niciodata nu vei putea fi complet singur cata vreme fratele tau traieste. Prietenii ti-i faci, ti-i alegi si ti-i pierzi, dar familia iti e data si iti ramane. Ai un om care te cunoaste mai bine decat proprii parinti din unele puncte de vedere, cu care poti vorbi si cu care, iata, iti poti deschide o firma. Cum o fi asta ? Sa nu fii nevoit sa iei viata in piept singur, sa ai pe cineva care sa te incurajeze in drumul tau si caruia sa ii poti acorda incredere totala.
Oare cum as fi fost eu daca as fi avut un frate ? Probabil as fi putut sa imi impart viata cu cineva mai usor, probabil n-as fi fost nici atat de independenta. Nici nu-mi pot imagina asta.

Blogu' facultatii

E luna plina azi si eu imi dau seama ca s-ar putea totusi sa-mi fi ales aiurea facultatea aia care suna bine. Am avut seminar de etica cu un tip cu alura de filozof si ma gandeam ca probabil mi-ar fi placut mult mai mult o facultate cu discutii, ceva de la Universitate poate. Ceva Limbi Straine, Filozofie, Litere...Facultatile alea care produc profesori. Parintii mei m-au indreptat spre ASE, in ideea ca n-as gasi vreo slujba mai de Doamne-ajuta cu limbile straine si nu mi-ar fi bine dupa aia. Poate ca asa e, nu stiu momentan. Oricum am ajuns cred ca la cea mai filozofica facultate din ASE, unde invat...sa port discutii elevate :)

Blogu' lu' Brandon

Daca as desena eu baiatul perfect, el ar arata ca Brandon in videoclipul asta. Imi place mult de tot si melodia, by the way.



Incubus - Pardon me

Blogu' realitatii

O noua problema din sfera auto-cunoasterii s-a abatut asupra-mi. Tot zice lumea ca sunt realista si nu-mi explic de ce. Atat de putin cunoscute le sunt celor din jur motivele mele si viziunea mea asupra realitatii ? Sa luam masuri zic, in cazul asta, ca nu se mai poate.

Cine crede ca eu sunt un om realist ar trebui sa imi cunoasca parintii. Din doi Capricorni nu putea sa iasa un Rac complet aerian. Adica a iesit el dar spiritul rupt de realitate a fost atent izbit de zidul gandirii practice pana cand s-a conformat si a inceput sa dea cadouri folositoare pana la un punct. Dana stie ca a primit carti de la mine si i-au placut, insa nu stiu daca i-au schimbat viata in vreun fel; pentru mine, a contat mai mult ca i-au placut si au facut-o sa rada. I-am mai dat bijuterii, i-am dat si Ioanei bijuterii si globuri si CD-uri cu muzica facute de mine, i-am dat si lui Giovanni cutiute de cadouri mici mici. Cadouri din inima, dar cu o latura practica, asa cum am invatat acasa.

Realitatea e ceva care din cand in cand ma izbeste in fata. E ceva ce observ si tin minte, si toate bucatile de realitate ale zilei se contopesc cu realitatea sufletului meu si devin viziunea mea asupra vietii. Dar un om realist nu ar lasa toate lucrurile grele pe ultimul moment, nu s-ar arunca in imprevizibil si nu ar continua sa spere cu mult dupa ce toata lumea a incetat. Ar vedea clar care ii sunt calitatile si defectele, s-ar cunoaste bine pe sine si ar sti cu siguranta care sunt regulile dupa care functioneaza lumea, nu ar suferi cand nu iese ceva pe placul lui, ci ar cauta solutii. Eu intai sufar, apoi ma intreb cu ce am gresit, apoi devin creativa si gasesc solutii.

Ar trebui poate pe viitor sa ma comport dupa cum imi zice inima si nu dupa cum se asteapta lumea. Ar fi o surpriza, sunt sigura ca m-as certa cu multa lume si as suferi ceva vazand ca din oceanul meu de vise unele sunt aruncate cu nepasare intr-o galeata cu capac. Si mi s-ar face iar frica de viitor, de ideea ca el imi rezerva doar surprize neplacute daca nu stiu ce vreau de la el si daca nu muncesc pentru ce vreau. Da, dragi prieteni cu pareri gresite, eu sunt un om idealist si fricos. Mi-e frica sa nu ma trezesc intr-o zi si sa imi dau seama ca nu s-a ales nimic de mine si de visele mele.