Blogu' indecis

Noiembrie. Ma uit la un dreptunghi gol pe ecran si ma intreb cu ce sa-l umplu. Cu litere, desigur, dar in ce ordine? As putea sa zic doua vorbe despre frica mea de a gresi. Despre cum vreau sa-mi iasa totul bine din prima si despre cum am senzatia ca timpul vine peste mine si nu-mi da ragazul de a gresi. Apoi as continua cu posibilitatea ca luna asta sa fie plina de prostii sau de chestii dragute. E posibil orice, doar e un inceput...Imi dau seama ca n-am baut destula apa azi pentru cata sare am inghitit, ma uit la ce am scris si imi aduc aminte de ce am citit prin carti si ce am auzit de la altii. Sa scrii jumatate de pagina pe zi. Dar chiar asa, cu orice? Cu dorul nebun care ma cuprinde mereu cand ma gandesc la tine? Stiai ca daca te uiti in alta parte, nu la mine, pari cu totul alt om? In fine, asta o sa-ti zic maine seara, live :)
Asa, despre astea am scris. Sa mai scriu si ca azi n-am avut chef de nimic si ca nu ma gandesc decat la noaptea de duminica? As putea, dar n-o sa scriu despre asta. Pentru ca lucrurile astea trebuie sa ramana intre noi.

Blogu' al doilea din octombrie

In seara asta simt din nou ca m-am saturat. In special de master m-am saturat, dar mai am si alti gargauni care ma tin ocupata. Ma enerveaza proiectele...credeam ca am scapat de ele la facultate, dar iata ca au parte de o revenire in forta. Imi vine sa-i bat pe astia cu idei de proiect ! M-am mai saturat si de lipsa mea de timp liber, pe care oricum cred ca l-as folosi in scopuri negative, ca sa-mi fac sange rau cand e lumea ocupata si n-are timp de mine, spre exemplu. M-am saturat si de schimbarea perpetua de colegi de la serviciu (de tine chiar imi pare rau, hash...), si de propriile mele frici, si de subiectele de conversatie care se tot repeta.
S-o ia naiba de viata, stiu ca scriu doar cand sunt suparata :) Dar nu-mi place sa-mi strig bucuriile (cum ar fi o bucata de rata cu legume intre doua betisoare) in gura mare. Ce sa fac ? Asta e.

Blogu' necunoscutului

Intotdeauna mi-am imaginat timpul ca un fel de schema, cam ca un timeline din ala ca la mine la serviciu. Timpul pentru mine se imparte in unitati mai mici sau mai mari si se stie clar de ce e nevoie ca el sa curga. Avem orele unei zile, unele programate, altele nu, si avem luni si ani. Perioadele neplanificate sunt reprezentate ca niste zone negre, cele planificate sunt colorate, de obicei cu portocaliu. Pana acum, cam toate perioadele mari au fost portocalii: scoala, liceu, facultate, cu ceva zone mici si bleu, nedefinite dar relaxate, intre ele - vacante. Am ajuns si la marea zona neagra a vietii mele: cea de dupa facultate. Restul vietii. Ce ma fac cu el? Oare sunt destul de pregtita pentru ce vreau? Ramane de vazut, banuiesc...
Pana atunci, scriu. Citesc si scriu, mult. Uneori bine, alteori prost. Uneori pentru mine, de multe ori pentru voi, de si mai multe ori pentru tine.
I'm smiling next to you, in silent lucidity.

Blogu' intalnirii

Mi-am vazut prietenii din facultate azi, cel putin pe unii dintre ei. Ma uitam la ei si nu-mi venea sa cred cat s-au schimbat, au figuri de oameni maturi, la casa lor; parca puteam sa prevad cum o sa arate la 30 de ani, pe unde o sa le apara riduri si cat de mari o sa le fie pungile de sub ochi. A fost o trezire brusca la realitate - ne-am facut mari ! Asta in ciuda faptului ca unele lucruri nu se schimba niciodata: Florin ne-a lasat pentru Steaua, Raluca vorbeste mult si rautacios, Dinutz nu-si face planuri pe termen lung, Andreea vorbea cu Romi, iar Raluca se plictiseste in casa.
Am crescut dar am ramas aceiasi. May we live fully !

Blogu' povestii

Era odata o printesa care traia usor singura intr-un imperiu numai al ei. Avea ochii mari si zambetul larg cu care incanta privitorii si ii placea sa aiba conversatii spumoase cu oamenii pe care ii intalnea. Crescuse printesa noastra intr-un an ca altii in cinci, traind mult in propria ei imaginatie, fara mari aspiratii pamantesti si la un moment dat isi dadu seama ca cel mai mult ii plac povestile. Asa ca isi umplea fiecare zi spunand povesti in format mic, pentru toti locuitorii celorlalte imperii: isi facea timp sa afle ce ii placea fiecaruia dintre ei si ii croia fiecaruia o poveste cu talc, pe masura intelegerii lui. Ajunsese sa ii placa si facea si povesti la comanda pentru oricine ii cerea, si armonia domnea peste intregul univers.

Asta pana intr-o zi cand mica printesa a gasit un print care ii cerea povesti mai multe si mai multe si ii oferea in schimb parola de intrare in imaginatia lui, mai vasta si stralucitoare decat oricare alta pe care o cunoscuse ea pana atunci. Intr-o zi, printul a plecat la vanatoare de ursi in munti...

Blogu' tau

Ma gandesc la tine uneori si aproape ca imi aduc aminte cum esti. Abia astept sa te vad, pentru ca mi-ar fi mai bine cu tine decat imi e acum, dar am inteles ca trebuie sa am rabdare. O sa vina vremuri bune cand o sa putem sa ne plimbam prin parc in zapada, tinandu-ne de mana fericiti ca doua cirese pe aceeasi crenguta. Ne vezi? Ne simtim intregi si liberi iar cuplul de langa crede ca ne potrivim. Ce stiu ei? Noi nu ne potrivim, noi suntem acelasi om. Mana mea incape perfect in a ta si sta acolo mereu. Mirosurile noastre se incurca sub patura si imi place sa ma uit la tine cum dormi. Atunci te iubesc cel mai mult.

Te astept la locul pe care doar noi il stim, dar nu l-am aflat inca.

Blogu' atacului masiv

Devin din ce in ce mai scurte concertele astea ! Si e al naibii de enervant ! Massive Attack au terminat reprezentatia acum o ora jumate, lasand multimea sa se intrebe daca e cazul sa plece sau ba. Poate m-am obisnuit eu prost de la primele concerte la care am fost si care au durat cat sa apuci sa te saturi, dar e ceva dubios daca unele trupe isi termina show-ul la ora la care altele abia incep. Poate e pentru ca erau o groaza de vile in jur si n-au voie sa faca galagie ?!
Treaba e ca muzica asta suna cu totul altfel live decat in player. La concert a fost totul live (habar n-aveam ca trupa asta are orchestra), in player e un sound mult mai intunecat care te patrunde pana in cele mai indepartate colturi. Si tocmai senzatia asta de mister periculos e ceea ce apreciez la muzica Massive Attack; nu degeaba melodia mea preferata de la ei e Butterfly Caught, despre care se spune ca e cea mai intunecata dintre toate pe care le-au scos. Listen and you will know.
Teardrop (preferata publicului), Inertia Creeps (care a sunat excelent), Mezzanine (mi-a pus un nod in gat), Unfinished Sympathy (care iarasi a sunat foarte bine), Karma Coma (fara Tricky), Safe From Harm (cu mesaje politice in spate), Risingson (pe care aproape ca nu am recunoscut-o) si o serie de alte piese care sunau mai muzical decat sunt eu obisnuita din partea lor si care banuiesc ca se vor regasi pe noul album.