Blogu' mult

A fost o zi plina, nu atat de evenimente cat de oameni. Am ajuns acasa cu gandul sa scriu ceva si am intrat putin pe Facebook, de unde se pare ca deja oameni mult mai "seriosi" decat mine isi iau informatii zilnice in ce priveste vietile altora, am citit niste noutati, am vrut sa dau un like dar m-am razgandit si am inceput sa ma intreb cum de m-a prins asa fenomenul. Acum un an jumate scriam (pe bani pe vremea aia) ca fondatorul Facebook e in proces cu niste colegi de facultate care pretind ca ideea siteului a fost a lor. Sau mai scriam despre un studiu facut in State care arata ca MySpace si Facebook au utilizatori impartiti frateste: primul are minoritatile, oamenii cu venituri mici si pe cei cu un nivel mai scazut de educatie, iar cel de-al doilea are absolventii de facultate, albii si ce mi s-a parut mie a fi oamenii care ar intra intr-o fratie. Am scris stirea, mi-am zis "no way am I joining any of these" si am mers mai departe. Probabil am eu acum o perioada de stralucire spre lumea din jur, pentru ca ma inscriu in chestii, particip si caut oameni pe unde ma poarta pasii.
Ceea ce ma duce la intrebarea pe care niste oameni m-au facut sa mi-o pun azi. Din nou. Oare toata lumea care lucreaza in publicitate e singura si/sau divortata? Dupa cate se vede, e cam complicat sa ramai cu cineva care sta pana la miezul noptii la munca, asa ca probabil ca ai nevoie de un om la fel de pasionat de ce face ca si tine. Mai e nevoie si sa se pupe programele, dar asa e deja altceva.
Tot despre dragoste a fost si Milk, pe care l-am vazut in final azi dupa o asteptare de doua saptamani, care par mult mai lungi cand le stai acasa. Despre dragostea de aproape de fapt mi s-a parut a fi, daca e sa numesc o singura tema generala. Mi-a placut mult filmul si mi-a placut si ca am putut sa-l vad din mijlocul oamenilor dezgustati mai mult decat era cazul de saruturile homosexuale de pe ecran. M-am intrebat cum sunt de fapt vazuti homosexualii de tinerii romani. M-am mai intrebat si de unde vine toata agitatia din moment ce oamenii stiau ce vin sa vada, dar se dovedeste din nou ca ce fac eu nu face toata lumea (de exemplu sa se informeze ce merge sa vada la cinema). Presupun ca sarutul intre doua femei in film se apropie deja de cliseu, dar doi barbati sunt deja cu totul altceva, cu toate ca toti suntem "deschisi la minte" si "toleranti" in fata societatii. Mda.

Blogu' dus

Uite o scoica.

Am dat azi ciorile din Bucuresti pe pescarusii din Constanta. Ca orice calatorie, m-a concentrat mult pe momentul actual (ocoleste balti, prinde trenul, apasa butonul de la camera, facem stanga pe strada asta sau pe urmatoarea?), ceea ce e bine. Mi-a fost cam frig, ceea ce a fost cam rau. Am respirat aer de mare prima oara pe anul asta, ceea ce e bine, m-am plictisit pe drum, ceea ce a fost rau. Am facut o groaza de poze, ceea ce e bine. Iar am mancat de la KFC, ceea ce e rau.

Noaptea asta se anunta plina. Apropo, are cineva nevoie de un copywriter?

Blogu' serialului

Mi-ar placea sa se faca un serial in care fiecare episod sa descrie o zi din viata personajelor, dar fiecare zi dintr-o saptamana de exemplu, si fiecare serie sa fie o luna sa zicem. Ma intrebam oare ce vieti interesante ar trebui sa duca personajele astea pentru care timpul nu trece cu o luna pe saptamana, ci cu o zi si cum ar face ele fata unor vieti atat de incarcate de evenimente incat sa merite povestite. Acum ca m-am gandit putin, Twin Peaks avea genul asta de actiune, cu fiecare nou episod inceput la cateva ore dupa terminarea celuilalt, deci iata ca nu era nimic nou aici.
Adevarul e ca as vrea sa traiesc intr-un serial si sa vad ca de la un episod la altul, viata cu care nu vreau sa ma confrunt nu este mentionata in scenariu. Sa ma arate cautandu-ma pe lista cu rezultate, nu dand examenul, de exemplu.
Saaau, mi-ar mai placea sa vad ce fac personajele unui serial dupa ce se duc acasa. N-ar fi fain? Cum arata oare casele politistilor din serialele cu crime? Asta as vrea eu sa stiu.

Blogu' amuzat

Sunt amuzata. Adica sunt fara muz. Aveam doi muzi dar intre timp s-a intamplat ceva cu amandoi. Unul a plecat la vanatoare de ursi (da, exact ca printul) si nu stiu cand se intoarce, iar la celalalt deja mi-e rusine sa ma duc mereu cand am probleme de netrecut.
Voi nu stiti mah baieti ca am nevoie de voi? Ia mai lasati voi propriile vieti deoparte si veniti la mine inapoi...

Blog fara titlu

O sa vin aici.

Blogu' nimicului

Dintotdeauna am avut sub ambii ochi niste vene foarte vizibile, iar cand eram mica ma intreba adesea lumea de ce am cearcane. Nu prea le mai vad de cand port ochelari, iar in seara asta m-a izbit realitatea lor: sunt acolo si sunt la fel de albastre ca oricand.
Intotdeauna am fost capabila sa merg incaltata in adidasi iarna pana dadea zapada. Acum am racit de doua ori in aceeasi iarna din cauza asta, cum oare? Sunt ei mai putin caldurosi sau eu mai sensibila la gat? E prima data cand nu reusesc sa rad din cauza durerii de amigdale si e tot prima data cand imi pun problema asta, pentru ca am vazut un film la care as fi vrut sa pot rade si n-a mers.

Blogu' scrisului

E tarziu sa spun ca e inceputul sfarsitului. Sfarsitul e pe terminate deja, vinerea viitoare va fi ultima mea zi de lucrat unde lucrez. Nu vreau sa zic unde, niciodata nu mi-a placut sa vorbesc despre asta si deja s-a cam terminat aventura mea acolo; ce rost mai are sa vorbim? :)
Ma apuc sa imi fac singurica un drum si am nevoie de sustinere. Am nevoie sa scriu povesti (am si inceput deja), ca sa nu uit cum scriu eu. Imi place acum sa scriu si vreau mai mult si mai mult, sa scriu ce vreau eu. Vreau sa ies, sa ma uit la oameni si sa ma intorc acasa inspirata de ce vad in jur. Vreau sa citesc mult si sa vad filme si vreau sa ajung sa stiu mai multe decat acum.
Vreau sa cresc, si cand spun asta, gandul imi zboara la cineva care sta mic in bratele mele si ma ajuta sa merg mai departe.