O noua problema din sfera auto-cunoasterii s-a abatut asupra-mi. Tot zice lumea ca sunt realista si nu-mi explic de ce. Atat de putin cunoscute le sunt celor din jur motivele mele si viziunea mea asupra realitatii ? Sa luam masuri zic, in cazul asta, ca nu se mai poate.
Cine crede ca eu sunt un om realist ar trebui sa imi cunoasca parintii. Din doi Capricorni nu putea sa iasa un Rac complet aerian. Adica a iesit el dar spiritul rupt de realitate a fost atent izbit de zidul gandirii practice pana cand s-a conformat si a inceput sa dea cadouri folositoare pana la un punct. Dana stie ca a primit carti de la mine si i-au placut, insa nu stiu daca i-au schimbat viata in vreun fel; pentru mine, a contat mai mult ca i-au placut si au facut-o sa rada. I-am mai dat bijuterii, i-am dat si Ioanei bijuterii si globuri si CD-uri cu muzica facute de mine, i-am dat si lui Giovanni cutiute de cadouri mici mici. Cadouri din inima, dar cu o latura practica, asa cum am invatat acasa.
Realitatea e ceva care din cand in cand ma izbeste in fata. E ceva ce observ si tin minte, si toate bucatile de realitate ale zilei se contopesc cu realitatea sufletului meu si devin viziunea mea asupra vietii. Dar un om realist nu ar lasa toate lucrurile grele pe ultimul moment, nu s-ar arunca in imprevizibil si nu ar continua sa spere cu mult dupa ce toata lumea a incetat. Ar vedea clar care ii sunt calitatile si defectele, s-ar cunoaste bine pe sine si ar sti cu siguranta care sunt regulile dupa care functioneaza lumea, nu ar suferi cand nu iese ceva pe placul lui, ci ar cauta solutii. Eu intai sufar, apoi ma intreb cu ce am gresit, apoi devin creativa si gasesc solutii.
Ar trebui poate pe viitor sa ma comport dupa cum imi zice inima si nu dupa cum se asteapta lumea. Ar fi o surpriza, sunt sigura ca m-as certa cu multa lume si as suferi ceva vazand ca din oceanul meu de vise unele sunt aruncate cu nepasare intr-o galeata cu capac. Si mi s-ar face iar frica de viitor, de ideea ca el imi rezerva doar surprize neplacute daca nu stiu ce vreau de la el si daca nu muncesc pentru ce vreau. Da, dragi prieteni cu pareri gresite, eu sunt un om idealist si fricos. Mi-e frica sa nu ma trezesc intr-o zi si sa imi dau seama ca nu s-a ales nimic de mine si de visele mele.
