Am fost azi la Dragostea dureaza 3 ani. E o piesa jucata minunat, de 5 actori ce par a se juca printre replici si care ne povesteste despre casnicie, infidelitate si despre cum, pana la urma, toti suntem oameni.
Si cum stateam eu asa in frigul naibii pe Motoare, am inceput sa reflectez. Cum se face oare ca eu am mereu impresia ca relatiile altora sunt perfecte, numai ale mele fac bube? Cumva cred mereu asta si ma uimeste de fiecare data cand aud ca un cuplu vechi se cearta sau isi face obisnuitele reprosuri, pe care si mie imi vine uneori sa le fac. De bine de rau, se vede totusi treaba ca oamenii nu-si spala rufele in public si rar vezi un cuplu din asta grozav sa se ia la hartza in mijlocul multimii; de obicei, el cedeaza primul daca e ceva. Uneori vad si fete care plang pe strada dupa ce iubitul le-a spus vreo magarie (ne despartim gen, it's not you it's me, nu vreau sa te mai fac nefericita, we've all heard them all before) si ma intreb ce o fi de data asta, dar nu prea mult pentru ca nu-i cunosc si nu-i acelasi lucru. Apoi aud de cupluri de 7 ani care se gandesc s-o termine odata de treaba si sa-si vada de vietile lor si sunt surprinsa pentru ca eu cred despre fiece relatie ca va dura o eternitate.
Unii zic ca dureaza un an, piesa zice trei. Nu stiu, relatiile mele nu dureaza atat, deci nu pot sa imi dau cu presupusul. Astept sa vad daca nu cumva, fix mie, o sa-mi pice marea dragoste eterna in brate intr-o zi cu soare si minima de 18 grade.
5 suflete s-au deschis.:
Vad ca am reflectat asemanator... :)
:D indeed, doar ca eu nu stiam partea aia cu libertatea dupa 4 ani.
:)))
Inca nu te-ai obisnuit ca masculinizez tipele care-mi place?
Deaia si tu esti Corinel :p
dragostea e o scuza.
scuza pentru ce?
Post a Comment