Despre oameni

Zi de vacanta azi, ca orice zi in care ies din rutina sa fac ceva special, chiar daca am putine emotii. Am mers la un training corporat, unde am fost, din nou, cel mai tanar om din sala. Aveam, ca si alta data, neintentionat, cea mai scurta fusta. Sa trecem peste...

Un nou training de leadership, la care m-am intrebat cum ajung eu mereu la asa ceva, abia iesita din facultate, printre oameni cu firmele lor, cu responsabilitati de oameni mari, cu familii de intretinut, salarii de platit si cravate. De fiecare data cand ma pomenesc in sala (de data asta la IAA House, dar am fost prin mai toate hotelurile pana acum), ma uit in jur la oamenii pe care mi-ar fi frica sa-i abordez daca as fi om de vanzari si imi dau seama ca sunt doar oameni. Le e sete, se enerveaza, isi mai dau jos un sacou, rad, isi agita pixul, le e rusine sa spuna chiar orice prostie si au uneori framantari legate de cat de capabili sunt. Suntem, deci, cu totii oameni.

Invitatul special azi a fost Razvan Lucescu, unul din ultimii oameni pe care m-as fi asteptat vreodata sa-i vad in persoana, la 3 metri de mine. Un tip inalt, imbracat cu gust, calm, usor emotionat la inceput, care ne-a povestit frumos despre viata lui de pana acum si cariera. Tot un om.

Mi-am regandit putin situatia si am inteles ca trebuie sa cred in primul rand eu in mine, mi-am stabilit obiective si pasi de urmat ca sa le ating. Ma vad intr-un viitor frumos si sunt optimista.

PS. 15 iunie mi se pare o zi buna sa fac o schimbare in numele posturilor.