Blogu' intrebarii

Oare cum o fi sa mori si in cer sa fie un circ si tu sa fii un bufon?

Blogu' parcarii

Ora 9, ieri dimineata. Cainii cartierului cauta pisici, majoritatea vecinilor au plecat deja spre uzine, laptele pentru cafea se incalzeste usor si eu ma uit pe geam. Un muncitor vine agale si deseneaza o linie cu lopata in pamant, in fata unui copac. Asa a inceput totul. Dupa o luna de cand ne-au anuntat prin biletel in parbriz ca trebuie sa ne mutam masinile, niste oameni necunoscuti au venit sa ne construiasca o parcare in fata blocului. Dupa 10 minute, un excavator galben sonda in pamantul pe care pana nu demult, se odihneau niste Loganuri, un muncitor lungea linia-cu-care-a-inceput-totul, iar alti 5 sprijineau cu atentie niste lopeti. Am admirat sincer zelul excavatoristului, care a schimbat de unul singur peisajul din zona si care a facut si cel mai mult zgomot cu magaoaia lui. Piu, piu, piu, zduf niste pamant...piu, piu, poc ! o bordura...Colegii lui l-au admirat vreo cateva ore, au masurat incetisor latimea gropii si apoi au purces la odihna pe banca de vizavi. Pe la 4 strada era de nerecunoscut, dar increzatoare intr-o soarta mai buna.
Azi au revenit, ne-au umplut de borduri, au imprejmuit copacii, apoi l-au dezprejmuit pe unul din ei si au turnat o gramada de pietre in viitoarea parcare. Imi pare rau ca n-am poze, e amuzant tare demersul. Poate maine.

Blogu' distantei

Incercam azi sa gasesc pe Facebook niste oameni pe care ii cunosc, dar nu foarte bine, dar care imi plac si mi-au infumusetat viata la un moment dat. Asa ca am inceput sa ma gandesc la ei si mi-am adus aminte de ideea mea de acum vreo 2 ani cum ca am ajuns sa cunosc, intr-un fel sau altul, tot orasul, pentru ca toti prietenii mei par a cunoaste pe cineva care cunoaste pe altcineva pe care il cunosc si eu. Asa mi-am adus aminte de ideea ca toti oamenii de pe Pamant sunt doar la 6 grade distanta unii de altii. Mi se pare minunat.

Blogu' mult

A fost o zi plina, nu atat de evenimente cat de oameni. Am ajuns acasa cu gandul sa scriu ceva si am intrat putin pe Facebook, de unde se pare ca deja oameni mult mai "seriosi" decat mine isi iau informatii zilnice in ce priveste vietile altora, am citit niste noutati, am vrut sa dau un like dar m-am razgandit si am inceput sa ma intreb cum de m-a prins asa fenomenul. Acum un an jumate scriam (pe bani pe vremea aia) ca fondatorul Facebook e in proces cu niste colegi de facultate care pretind ca ideea siteului a fost a lor. Sau mai scriam despre un studiu facut in State care arata ca MySpace si Facebook au utilizatori impartiti frateste: primul are minoritatile, oamenii cu venituri mici si pe cei cu un nivel mai scazut de educatie, iar cel de-al doilea are absolventii de facultate, albii si ce mi s-a parut mie a fi oamenii care ar intra intr-o fratie. Am scris stirea, mi-am zis "no way am I joining any of these" si am mers mai departe. Probabil am eu acum o perioada de stralucire spre lumea din jur, pentru ca ma inscriu in chestii, particip si caut oameni pe unde ma poarta pasii.
Ceea ce ma duce la intrebarea pe care niste oameni m-au facut sa mi-o pun azi. Din nou. Oare toata lumea care lucreaza in publicitate e singura si/sau divortata? Dupa cate se vede, e cam complicat sa ramai cu cineva care sta pana la miezul noptii la munca, asa ca probabil ca ai nevoie de un om la fel de pasionat de ce face ca si tine. Mai e nevoie si sa se pupe programele, dar asa e deja altceva.
Tot despre dragoste a fost si Milk, pe care l-am vazut in final azi dupa o asteptare de doua saptamani, care par mult mai lungi cand le stai acasa. Despre dragostea de aproape de fapt mi s-a parut a fi, daca e sa numesc o singura tema generala. Mi-a placut mult filmul si mi-a placut si ca am putut sa-l vad din mijlocul oamenilor dezgustati mai mult decat era cazul de saruturile homosexuale de pe ecran. M-am intrebat cum sunt de fapt vazuti homosexualii de tinerii romani. M-am mai intrebat si de unde vine toata agitatia din moment ce oamenii stiau ce vin sa vada, dar se dovedeste din nou ca ce fac eu nu face toata lumea (de exemplu sa se informeze ce merge sa vada la cinema). Presupun ca sarutul intre doua femei in film se apropie deja de cliseu, dar doi barbati sunt deja cu totul altceva, cu toate ca toti suntem "deschisi la minte" si "toleranti" in fata societatii. Mda.

Blogu' dus

Uite o scoica.

Am dat azi ciorile din Bucuresti pe pescarusii din Constanta. Ca orice calatorie, m-a concentrat mult pe momentul actual (ocoleste balti, prinde trenul, apasa butonul de la camera, facem stanga pe strada asta sau pe urmatoarea?), ceea ce e bine. Mi-a fost cam frig, ceea ce a fost cam rau. Am respirat aer de mare prima oara pe anul asta, ceea ce e bine, m-am plictisit pe drum, ceea ce a fost rau. Am facut o groaza de poze, ceea ce e bine. Iar am mancat de la KFC, ceea ce e rau.

Noaptea asta se anunta plina. Apropo, are cineva nevoie de un copywriter?

Blogu' serialului

Mi-ar placea sa se faca un serial in care fiecare episod sa descrie o zi din viata personajelor, dar fiecare zi dintr-o saptamana de exemplu, si fiecare serie sa fie o luna sa zicem. Ma intrebam oare ce vieti interesante ar trebui sa duca personajele astea pentru care timpul nu trece cu o luna pe saptamana, ci cu o zi si cum ar face ele fata unor vieti atat de incarcate de evenimente incat sa merite povestite. Acum ca m-am gandit putin, Twin Peaks avea genul asta de actiune, cu fiecare nou episod inceput la cateva ore dupa terminarea celuilalt, deci iata ca nu era nimic nou aici.
Adevarul e ca as vrea sa traiesc intr-un serial si sa vad ca de la un episod la altul, viata cu care nu vreau sa ma confrunt nu este mentionata in scenariu. Sa ma arate cautandu-ma pe lista cu rezultate, nu dand examenul, de exemplu.
Saaau, mi-ar mai placea sa vad ce fac personajele unui serial dupa ce se duc acasa. N-ar fi fain? Cum arata oare casele politistilor din serialele cu crime? Asta as vrea eu sa stiu.

Blogu' amuzat

Sunt amuzata. Adica sunt fara muz. Aveam doi muzi dar intre timp s-a intamplat ceva cu amandoi. Unul a plecat la vanatoare de ursi (da, exact ca printul) si nu stiu cand se intoarce, iar la celalalt deja mi-e rusine sa ma duc mereu cand am probleme de netrecut.
Voi nu stiti mah baieti ca am nevoie de voi? Ia mai lasati voi propriile vieti deoparte si veniti la mine inapoi...