Blogu' lu' reclama

Era cam ora 19...si stateam intr-o camera undeva aproape de Universitate, alaturi de alti 40 de oameni, uitandu-ma la peretele alb din fata mea. Ochii imi erau larg deschisi, ascultam cu atentie, incercam sa prind fiecare moment, sa-l
inregistrez, sa nu-mi scape nimic si sa nu uit niciodata. Totul se linistise in jur, nu era in mine decat pace. Scaunul era comod, imi era cald, nu simteam foame, nici sete, nici somn. Nimic nu mai conta
in viata mea decat clipa aceea; nimic nu mai exista. Ma uitam la o reclama.
A fost un moment revelator, mi-am dat seama atunci ca ma simt ca si cum as fi indragostita. Fiecare moment petrecut cu un tip pe care l-am iubit era parca singura clipa din lume. Nimic nu mai exista, nimic nu mai conta, totul era perfect.
Eu iubesc reclamele. Le iubesc mai mult ca pe orice altceva de la tv, si mai mult decat multe alte lucruri care ma inconjoara. Le iubesc pentru ceea ce sunt ele, nu pentru banii pe care i-as putea castiga facandu-le, nu pentru stralucirea care inconjoara industria. Ci pentru ca reusesc, in durata lor redusa, sa
transmita sentimente, idei, sugestii sau nevoi. O reclama pentru Orange, de la Mother, prin bunavointa Youtube, este doar la un click distanta. Enjoy !
Melodia e superba, by the way...