Ploua linistit afara. E o zi din aia in care zicea cineva
ca ar trebui sa stau in casa si sa numar banii...
Dar nu m-a pasionat niciodata asta, am preferat mereu
sa nu ma gandesc la ei. Nici macar cand am aflat cu cat as fi platita ca sa am cea mai tare slujba posibila. Asa sunt eu, mai...visatoare sa zicem. Realitatea mea e diferita de a lor. La fel si reactiile, gandurile si visele. Si eu fug de realitatea lor, ma sperie. Nu o inteleg si nu o pot accepta, desi ea incearca uneori sa se insinueze in viata mea, incercand fara succes sa ma transforme intr-un om normal.
Dar ploaia e buna. Uda copacul meu si el inmugureste, si frunzele lui vor fi verde deschis la inceput, cu niste flori infime si albine roind in jurul lor; abia astept...
ca ar trebui sa stau in casa si sa numar banii...
Dar nu m-a pasionat niciodata asta, am preferat mereu
sa nu ma gandesc la ei. Nici macar cand am aflat cu cat as fi platita ca sa am cea mai tare slujba posibila. Asa sunt eu, mai...visatoare sa zicem. Realitatea mea e diferita de a lor. La fel si reactiile, gandurile si visele. Si eu fug de realitatea lor, ma sperie. Nu o inteleg si nu o pot accepta, desi ea incearca uneori sa se insinueze in viata mea, incercand fara succes sa ma transforme intr-un om normal.
Dar ploaia e buna. Uda copacul meu si el inmugureste, si frunzele lui vor fi verde deschis la inceput, cu niste flori infime si albine roind in jurul lor; abia astept...
0 suflete s-au deschis.:
Post a Comment