Blogu' destinului

M-am intrebat de multe ori daca viata mea e gata scrisa undeva
si eu doar o traiesc sau daca ea este asa cum o fac eu. Daca Dumnezeu are un catastif mare cu toate 
vietile gata compuse si daca este loc pentru neprevazut in ele. 
Daca exista momente-cheie in care decizia pe care o iau imi va 
schimba pentru totdeauna cursul vietii. Sau daca pur si simplu 
viitorul nu exista si il scriem, fiecare dintre noi, ca pe un cantec. 
 Cand eram mica obisnuiam sa-mi inchipui ca viata mea este
de fapt visul unui copil, al unui baietel ceva mai mare decat mine,
si ca mie mi se intampla de-a lungul unei zile tot ce visase el
in timpul noptii. Sau ma gandeam ca totul e predestinat, ca toate
persoanele din jur au fost trimise special pentru ca eu sa le cunosc;
asa am ajuns s-o intreb pe mama pe la vreo 9 ani cine e tatal meu...

 Si acum ma mai intreb uneori...Oare ce se intampla daca
nu ma mutam la 11 ani? Sau daca as fi pus in alta ordine liceele
pe lista. Sau daca nu mi-ar fi fost frica de compuneri si de filozofie.
Oare o sa mai gasesc vreodata un om atat de perfect cum e el, fara
sa-si dea seama? Ar fi fost viata mea altfel daca as fi mers 45 de minute 
cu trenul mai des? Dar daca as fi ales celalalt taxi? Si l-as fi sarutat
atunci cand am crezut ca a venit momentul?
Sau daca as fi putut sa ma abtin, sa nu fiu fascinata de ochii aia
fantastic de verzi. Oare as fi fost o alta persoana acum daca 
imi alegeam altfel prietenii in liceu?
 Cred ca toate alegerile ma influenteaza intr-un fel sau altul.
Inca mai consider ca unii oameni imi sunt trimisi ca sa ma ajute
in diverse momente, cum sunt ajutoarele din calatoriile initiatice, dar acum sunt sigura cine sunt parintii mei. Si am o credinta 
asa...de om bun: ca voi primi ajutor in drumul meu atata timp cat ii voi ajuta si eu pe altii. Si o sa am si karma buna.