Wednesday, March 12, 2008

Blogu' intarziat


Acum 8 zile (pe 4 martie adica), am patit o intamplare si am scris urmatoarele intr-un caiet: "De mult ma intreb cum ar fi sa imi cunosc marea dragoste in tramvai sau in Carrefour sau in alta locatie din asta improbabila. Cum te combini cu cineva despre care nu poti sa-ti rogi prietenii sa vorbeasca, al carui numar de telefon il obtii prin forte proprii si pe care trebuie sa-l cuceresti in 10 minute.

Am cunoscut azi un tip in tramvai. De fapt am vorbit doar, pentru ca nu stiu cum il cheama. Ne tot uitam noi unul la altul pana mi-am facut curaj sa-l intreb o banalitate : "gata, ai intarziat ?" Am stat amandoi in acelasi tramvai o ora, din care am discutat vreo 20 de minute. Arata exact ca genul meu de tip si are o privire senina, dar nu e deosebit de frumos. Sper sa-l mai vad o data, macar ca sa vad daca a doua oara imi cere numarul; sau id-ul, ca asa e la moda acum."

And that is all.

Saturday, March 1, 2008

Blogu lu' copil unic

Ma uitam acum cateva zile pe revista la care am inceput sa lucrez (hooray for me !) si am gasit o poza cu Ioana Iordache, CEO (sau ceva de genul asta) la Leo Burnett. Mi-am adus aminte ca citisem despre ea ca si-a infiintat firma impreuna cu fratele ei Stefan si ca au avut mari succese...in fine, stim ca Leo are multe premii, nu despre asta voiam sa scriu. Apoi a venit la firma sora directoarei mele si m-a izbit o realitate: cred ca viata e mai usoara daca ai ceva frati. Macar unul. Si nu ma refer aici la viata din copilarie, cand toti fratii de care am auzit eu se ceartasi se bat zilnic, ci la viata de adult, cand iti dai seama ca niciodata nu vei putea fi complet singur cata vreme fratele tau traieste. Prietenii ti-i faci, ti-i alegi si ti-i pierzi, dar familia iti e data si iti ramane. Ai un om care te cunoaste mai bine decat proprii parinti din unele puncte de vedere, cu care poti vorbi si cu care, iata, iti poti deschide o firma. Cum o fi asta ? Sa nu fii nevoit sa iei viata in piept singur, sa ai pe cineva care sa te incurajeze in drumul tau si caruia sa ii poti acorda incredere totala.
Oare cum as fi fost eu daca as fi avut un frate ? Probabil as fi putut sa imi impart viata cu cineva mai usor, probabil n-as fi fost nici atat de independenta. Nici nu-mi pot imagina asta.

Tuesday, February 19, 2008

Blogu' facultatii




E luna plina azi si eu imi dau seama ca s-ar putea totusi sa-mi fi ales aiurea facultatea aia care suna bine. Am avut seminar de etica cu un tip cu alura de filozof si ma gandeam ca probabil mi-ar fi placut mult mai mult o facultate cu discutii, ceva de la Universitate poate. Ceva Limbi Straine, Filozofie, Litere...Facultatile alea care produc profesori. Parintii mei m-au indreptat spre ASE, in ideea ca n-as gasi vreo slujba mai de Doamne-ajuta cu limbile straine si nu mi-ar fi bine dupa aia. Poate ca asa e, nu stiu momentan. Oricum am ajuns cred ca la cea mai filozofica facultate din ASE, unde invat...sa port discutii elevate :)

Saturday, February 16, 2008

Blogu' lu' Brandon

Daca as desena eu baiatul perfect, el ar arata ca Brandon in videoclipul asta. Imi place mult de tot si melodia, by the way.



Incubus - Pardon me

Thursday, February 7, 2008

Blogu' realitatii


O noua problema din sfera auto-cunoasterii s-a abatut asupra-mi. Tot zice lumea ca sunt realista si nu-mi explic de ce. Atat de putin cunoscute le sunt celor din jur motivele mele si viziunea mea asupra realitatii ? Sa luam masuri zic, in cazul asta, ca nu se mai poate.


Cine crede ca eu sunt un om realist ar trebui sa imi cunoasca parintii. Din doi Capricorni nu putea sa iasa un Rac complet aerian. Adica a iesit el dar spiritul rupt de realitate a fost atent izbit de zidul gandirii practice pana cand s-a conformat si a inceput sa dea cadouri folositoare pana la un punct. Dana stie ca a primit carti de la mine si i-au placut, insa nu stiu daca i-au schimbat viata in vreun fel; pentru mine, a contat mai mult ca i-au placut si au facut-o sa rada. I-am mai dat bijuterii, i-am dat si Ioanei bijuterii si globuri si CD-uri cu muzica facute de mine, i-am dat si lui Giovanni cutiute de cadouri mici mici. Cadouri din inima, dar cu o latura practica, asa cum am invatat acasa.


Realitatea e ceva care din cand in cand ma izbeste in fata. E ceva ce observ si tin minte, si toate bucatile de realitate ale zilei se contopesc cu realitatea sufletului meu si devin viziunea mea asupra vietii. Dar un om realist nu ar lasa toate lucrurile grele pe ultimul moment, nu s-ar arunca in imprevizibil si nu ar continua sa spere cu mult dupa ce toata lumea a incetat. Ar vedea clar care ii sunt calitatile si defectele, s-ar cunoaste bine pe sine si ar sti cu siguranta care sunt regulile dupa care functioneaza lumea, nu ar suferi cand nu iese ceva pe placul lui, ci ar cauta solutii. Eu intai sufar, apoi ma intreb cu ce am gresit, apoi devin creativa si gasesc solutii.


Ar trebui poate pe viitor sa ma comport dupa cum imi zice inima si nu dupa cum se asteapta lumea. Ar fi o surpriza, sunt sigura ca m-as certa cu multa lume si as suferi ceva vazand ca din oceanul meu de vise unele sunt aruncate cu nepasare intr-o galeata cu capac. Si mi s-ar face iar frica de viitor, de ideea ca el imi rezerva doar surprize neplacute daca nu stiu ce vreau de la el si daca nu muncesc pentru ce vreau. Da, dragi prieteni cu pareri gresite, eu sunt un om idealist si fricos. Mi-e frica sa nu ma trezesc intr-o zi si sa imi dau seama ca nu s-a ales nimic de mine si de visele mele.

Tuesday, February 5, 2008

Blog tag

Hehe! Blogul meu care pana acum cateva saptamani era cu circuit inchis incepe sa devina public. Am primit o leapsa (zisa si tag) de la Aida. Iata ce trebuia sa fac:

1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseste a 5-a propozitie/frază.
4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

Iata ce am produs:

"Si inchise, canalia!
Ce s-a intamplat mai departe in apartamentul nr. 50 nu se stie, dar se stie ce s-a intamplat acasa la Nikanor Ivanovici. Inchizand usa closetului cu zavorul, presedintele scoase din servieta pachetul pe care i-l strecurase translatorul si se convinse ca acesta continea patru sute de ruble. Nikanor Ivanovici inveli pachetul intr-o frantura de ziar si il varî in nisa de aerisire."
(Mihail Bulgakov - Maestrul si Margareta)

Dau si eu leapsa mai departe la Ioana si atat. Prietenii mei n-au bloguri in marea lor majoritate, iar cei carora as fi putut sa le trimit au primit-o deja. Daca aflu ca si-au facut blog si altii, le dau mai tarziu.

Monday, February 4, 2008

Blogu' cartii


Am terminat azi de citit o carte geniala. Maestrul si Margareta a fost scrisa de Mihail Bulgakov in 10 ani iar mie mi-a luat doar 3 zile s-o citesc, insa probabil as fi putut s-o termin intr-una singura daca n-ar fi trebuit sa dorm si sa mananc. Intotdeauna au un farmec deosebit cartile care spun o poveste putin mistica, care au un usor aer de legenda. Legenda urbana, in cazul de fata. Ce e ciudat totusi la ea e ca titlul se refera la o poveste secundara, dupa parerea mea. Woland sau Behemoth sunt personaje "mai principale" ca sa zic asa, decat Maestrul sau Margareta, dar...cine sunt eu sa fac critica literara? Treaba e ca n-am mai citit de mult o carte, iar de la Lolita incoace, nici una nu mi-a mai placut atat de mult; iar ca bonus, cartea asta mi-a intarit increderea ca oamenii au un destin ca exista un echilibru permanent intre bine si rau si ca viata mea se poate schimba cand ma astept mai putin.

Tot azi, am invatat sa desenez o floare.