Intotdeauna mi-a placut sa imi imaginez ce as face la o varsta oarecare. Bine, m-am cam oprit pe la 25 de ani, poate pentru ca la 6 ani, mi se parea o varsta de-a dreptul imposibila: "Pana la 25 de ani mai am de crescut 19 ani! N-o sa treaca niciodata atata timp!" dar am continuat totusi, pe parcursul copilariei, sa ma pictez perfecta.
Dar iata-ne aproape si ma gandesc la ce speram eu sa fac pana acum.
Eram aproape sigura ca voi fi proaspata mamica a unui baiat.
Eram clar sigura ca nu voi mai locui cu parintii de cativa ani.
Ma vedeam cumva si maritata, dar nu stiam cu cine. Acum stiu si mai putine despre asta, deci e ok.
As fi avut o slujba interesanta care ar fi implicat ceva creativ. Niciodata nu m-am vazut facand ceva care implica cifre sau predat.
As fi avut caine.
As fi stiut sa gatesc.
As fi fost iubita. De sot adica, de prieteni deja sunt, pare-mi-se :)
As fi avut destul de multi bani si destul de multe jucarii.
Eram sigura ca as fi avut ceva iubiti "inainte de".
Eram sigura 100% ca mi-as fi "pierdut virginitatea" pe la 17 ani. De cand am prins prima oara conceptul mi-am ales varsta asta, suna a moment perfect.
Ma vedeam matura, serioasa si asezata si cu toate ca asa par in ochii neinitiatilor, e doar o iluzie. Doar reactia in fata unei frici paralizante, cauzate cine stie de ce.
Pe dinauntru, nici eu nu stiu ce-i cu mine.
2 suflete s-au deschis.:
E depresia lunii septembrie. Zau asa... prin decembrie o sa te bucuri ca ai 25 de ani, ca esti libera ca pasarea cerului si ca poti sa o lungesti atata vreme fara grijile obscure ale "maturitatii": copii, sot, taxe, mancare, curatenie etc.
Vezi partea goala a paharului, desi lipseste doar un deget, caci al tau e aproape plin.
Ia mai da iama prin cercei si coloreaza-ti privirea... caci iubita esti ;)
Heeeei, n-o sa am 25 in septembrieeeee :p am dat iama si am fost sa ma plimb, am ajuns si la Fat Frumos si mi-am luat bomboane:)
Post a Comment