Blogu' certelor

 O zi ciudata azi. Un examen pe care sper sa-l iau, dar pentru care nu
cred ca as fi putut sa ma pregatesc mai bine decat am facut-o. O plimbare
prin soare. O iritatie la picior de la adidasi, dar nu-mi puteam permite
sa plec la examen fara sosetele norocoase. Se pare ca si-au facut totusi
efectul. Apoi ore intregi in parc, cu ochii spre lac si cu urechile spre
Ioana.
 Mama acasa era nervoasa de ieri si si-a varsat oful. Se cearta des cu
tata si parca nu mai pot comunica decat prin tipete. Amandoi iau totul
personal, se ataca, se irita, se testeaza. Dureaza deja de ani de zile
chestia si cu greu mai reusesc ca treaca peste moment. Dupa ce mi-a
povestit mama cum i se pare ei ca tata declanseaza discutiile, a venit
si el acasa si deja parca perceptia mea asupra lui se schimbase un pic.
Eu m-am inteles mereu mai bine cu el, probabil ca semanam mai mult,
nu stiu. Dar acum parca era "the bad guy", m-am speriat cand am
realizat ca asa il vad. Apoi am vorbit cu el, a fost ok. Dar amintirea 
sentimentului mi-a ramas inca in cerul gurii. Sper sa nu prevesteasca
ceva mai rau.

Blogu' lu' Publivore

De vreo 4 ani astept sa se intample ce s-a intamplat aseara. Am mers
la Noaptea Devoratorilor si...ce pot sa zic ? A fost exact asa cum am
sperat. Mai putin caldura, care se ridica cu seninatate pana la ultimul
rand, in care am stat eu. Dar nu sistemul de ventilatie al Polivalentei
a fost partea importanta, ci Reclamele. Ore intregi de reclame, non-stop,
chiar si in pauze. Reclame noi, vechi, din Franta, Belgia, Elvetia, Olanda;
reclame cu mesaj puternic pentru lupta anti SIDA sau antidrog, reclame
amuzante la asigurari, reclame cu sex la orice. Reclame ale marilor
regizori la Parisienne, reclame din 1921. O noapte in care sa ma uit doar
la reclame e ceva special pentru mine. Nu ma satur de ele niciodata
si uneori mi se pare trist ca nu prea am cu cine vorbi despre ele. Si
alteori mi se face teama ca nu am destula imaginatie incat sa le fac.
Totusi am incredere ca pana la urma voi ajunge sa imi fac din reclame
o ocupatie permanenta, platita mai bine sau mai prost, nu asta e aspectul
important. Am incredere ca daca fac ceea ce imi place, totul iese bine
si o sa ajung sa am tot ce imi doresc. Nu consider domeniul asta o joaca,
ceva ce oricine poate face. Cred ca trebuie sa ai un talent ca sa faci
publicitate de succes si trebuie sa fii un om destul de special. Trebuie
sa te fascineze, sa inveti, sa speri si sa crezi ca publicitatea va schimba
ceva in bine.
"When I grow up, I wanna work in advertising...be a copywriter and
lie awake at night, writing the great american novel that will never get
published..."

Blogu' nevoii de exprimare

 Am chef pur si simplu sa mai scriu ceva. Ar trebui acum sa mai citesc
ceva despre argumentele protectionismului. Sau sa ma gandesc cum
as face eu un logo nou pentru Nike. Ceva imi spune ca totusi n-o sa
termin brieful ala in doua zile. Nu am idei si nu am rabdare, asa ca
nu-mi iese treaba, dar e timp pentru toate.
 Am castigat un bax de bere acum 3 zile si am fost azi sa-l beau cu niste
prieteni. Si m-am simtit asa bine, placuta si iubita, printre oamenii
care imi plac mie mult si datorita carora imi place facultatea mai mult
decat liceul. N-am terminat berea dar am ras, am barfit, am facut
planuri si ne-a fost bine. A fost exact ce imi trebuia dupa saptamanile
astea ciudate in care multe au mers prost; examenele, relatiile cu
ceilalti si viata mea interioara. Ieri mi-a zis cineva ca sunt frumoasa
si am zambit, pacat ca nu mi-o spune mai des. As fi vrut sa ma tina in
brate cand nu puteam sa dorm din cauza propriilor mele obsesii si
ganduri. As fi vrut sa-i aud respiratia, sau sa vad putina lumina, macar
si de la blocul de vis-a-vis daca o persoana nu putea fi langa mine.
Aveam nevoie sa stiu ca nu sunt singura in timp ce gandurile mi se
transforma in imagini in fata ochilor si ma sperie. As vrea un somn
linistit in fiecare seara.

Blogu' starii de mai

 Iar am o stare din aia ciudata, cum m-a apucat si acum 2 ani in mai cand
l-am disperat pe Dan... (Saracu...oare ce mai face ?) Am tot felul de
probleme reale sau imaginate pana la punctul in care se confunda cu
realitatea. Mi se pare ca ma ingras, ca nu beau destula apa, ca nu-mi 
sta bine cu cerceii mei. Ma doare capul si ficatul si am unghiile uscate.
Mi-e foarte frica de sesiune...Si de faptul ca prietenii mei s-au saturat
de mine si ca le spun mereu numai rautati gratuite sau cuvinte care
nu ies cum ar trebui.Ma enerveaza penibilul meu ex-amic de care am
parte inca zilnic si, all in all, ma simt singura. Incerc sa ma inconjor
zilnic cu oamenii mei preferati dar parca mereu lipseste ceva. Nici nu mai
rad la fel de mult ca inainte.

 Si nici nu stiu cu cine as putea sa-mi impart ceaiul verde.

Blogu' lu' Stadium Arcadium

Ma acapareaza playerul. A inceput sa mi se para asa de liniste in
metrou...Iar jazzul de azi de la EuropaFest mi se parea prea lent...
Tipul canta bine la pian, dar fata mi s-a parut in plus asa ca am plecat.
M-am intors la Hump de Bump, la a privi lumea si la camera mea.
Unde am rasfoit cartea cu print-uri si era sa ma pierd din nou. Constiinta
m-a trezit la realitatea sesiunii. Cand naiba citesc eu cartea de
globalizare ? Eu, care voiam sa fiu designer, fotograf, arhitect sau
psiholog...

Blogu' stirii

Ati vazut stirea aia foarte tare despre oamenii din Galati care nu vor 
sa aiba carte de identitate pentru ca au vazut ei ca in coltul ei scrie CARD?
Au citit ei cu rabdare acest cuvant, l-au citit si invers, si au remarcat
ca este numele Necuratului. Asa ca prefera sa umble cu buletine
provizorii. Nu vor carduri ! Cat de tare seamana asta cu ideea ca
vrajitoarele plutesc pe apa, deci femeile care nu se ineaca trebuiesc
arse pe rug sau cu ideea ca muzica rock ascultata de la coada la cap
suna a incantatii satanice?

Blogu' diferentelor intre sexe

 Cand eram eu mica imi doream cu disperare sa fiu baiat. Si chiar 
uneori credeam ca sunt si ca ma cheama Marian. Ursitoarele m-au
dotat cu destula imaginatie, se pare, incat sa incep s-o folosesc de pe
atunci si sa-mi ajunga toata viata. Pe vremea aia nu prea stiam eu
despre diferentele fundamentale de...atitudine...dintre baieti si fete
dar mi se parea mult mai cool sa fii baiat, probabil pentru ca pantalonii
erau mai comozi decat fustele. Faza asta mi-a trecut oarecum pe la
6 ani, iar pe la 8, cand am aflat eu ca baietii fac armata, am zis "pas"
definitiv.
 Acum insa imi dau seama ca e totusi mai cool sa fii baiat, macar si din
cauza ca ei se distreaza mai bine decat noi. Ei joaca mereu cate un fotbal,
moment propice pentru socializare. Se intalnesc la o bere seara si mai
socializeaza putin fara sa le fie frica sa se intoarca singuri acasa cu ultimul
tramvai. Se duc la gratar sau la munte sau la mare cand vine vremea
frumoasa, optional cu cateva fete, care insa nu ii depasesc niciodata 
numeric. Au o conditie fizica buna, urmare logica a fotbalului. Lor nu le
cer parintii socoteala daca ajung noaptea acasa si tot ei pot sa mearga
linistiti cate doi intr-un club de exemplu, fara sa se isterizeze nimeni
cu privire la moralitatea sau gradul de pericol al ideii.
 Fetele...au alta viata. Daca umbli singura prin oras dupa o anumita ora,
risti sa te deturneze vreun nebun, deci ies din discutie iesirile seara de
la care te intorci singura. Noi cand ne intalnim doar vorbim, sportul il
facem singure, ca si cum ne-ar fi rusine. La mare, munte sau club
mergem mereu cu grupul care trebuie sa contina si baieti sau...cu
Prietenul. "Girls night out" e o chestie mereu asa de planificata si
un motiv de mare mandrie, o treaba din aia de se pune la status:
"girls night out ;)...ma fac mumoasa". Baietii ies doar la o bere si
nu considera ca trebuie sa explice mai mult decat "stepped out".
Ceea ce e foarte tare if you ask me.
 Aaa, plus ca ei au mereu mana libera in alegerea fetelor: iei numarul
fetei, daca iti place o suni, daca nu o lasi in bezna intrebandu-se ce
s-a intamplat si crezand ca e urata si ca de aia n-o scoti la un suc.
Fetele inca asteapta ca baietii sa faca primul pas cu toate ca ei s-ar
parea ca sunt totusi timizi...God only knows.