Blogu' meu

Cred ca se termina perioada ciudata o data cu terminarea anului, ceea ce nu poate fi decat un
motiv de bucurie. Yeee for me ! Si ca la finalul tuturor perioadelor absurde, 
simt nevoia sa merg undeva si sa stau singura cu mine. 
As vrea sa umblu de nebuna pe strazi seara si sa nu ma gandesc la nimic, 
sa nu ascult muzica si sa nu vad oameni.
Sa fiu singura, sau sa fiu cu un om special si sa nu spunem nimic. Dar un asemenea om nu am; sau am dar nu mai e al meu. Nu stiu de ce ma intorc mereu cu gandul la el, poate pentru ca mi-e groaza ca n-o sa mai cunosc vreodata pe cineva la fel. Ca n-o sa mai simt vreodata ce am simtit cu el...ca pot spune orice, ca pot fi eu si el ma va accepta asa, ca eu sunt perfecta si el e perfect pentru mine.
Un nou amic mi-a spus acum 3 saptamani ca el nu vrea sa traiasca niciodata marea dragoste si ca ii e frica sa nu fi trecut pe langa ea. 
Eu incep sa am indoieli ca dragostea asta exista pentru toata lumea, 
insa le doresc tuturor s-o gaseasca si sa n-o piarda.
(In mod sigur cunosc cei mai dulci oameni din ASE. Nu stiu cum de reusesc sa fie asa, dar le iese perfect.)

Blogu' de ceata

E ceata azi la mine in cartier si nu stiu de ce. Intr-o zona bine delimitata, blocurile nu se vad intre ele si nici masinile. Mazdele 6 care ma inconjoara isi pierd masculinitatea in ceata si devin la fel de banale ca oamenii care abia se mai deosebesc unii de altii. Am terminat de scris azi si m-am simtit ciudat, probabil pentru ca Frederic a inteles o vineri si eu alta, asa ca ultimul meu blog a fost despre niste copaci si a venit brusc. Mi-a urat succes si mi-a multumit si eu am inceput sa ma gandesc de ce oare nu m-a platit mai mult. Oricum, a fost bun ca prim job.
E ceata si la mine. Ma lupt cu mine de cateva luni si parca incepe sa castige cineva. Dar nu mai stiu ce vreau, ce cred si ce pot. Nu mai stiu de ce am nevoie. Nu stiu ce sa cer. Am gasit un baiat care vorbeste ca Giovanni si ma intreb daca de asta am nevoie. De vorbe, de fapte, de prieteni noi sau vechi, de vise, de actiuni...Am nevoie sa ma tina cineva de mana.

Blogu' despre mine

Nu mai stiu ce sa cred despre mine. Am eu multe indoieli despre multe chestii in general, dar niciodata nu am avut atatea indoieli cate au fost in ultimele 2 luni. Incepand cu Chris si terminand cu licenta, totul e ceata. Toate intrebarile raman in aer si dau cu capul de ele mereu cand incerc sa ma ridic. Mi s-a spus ca gandesc prea mult si ca ma plang prea mult si ca sunt stresata si incep sa cred ca au dreptate. Nu mai stiu ce ar trebui sa fac si nici 
cum as putea sa fiu altfel.
Oare as putea sa fiu o alta persoana de maine? Are sens sa incerc sa ma schimb? Eu nici nu-mi dau seama cand fac chestiile astea. Si tot ce am scris aici dovedeste ca au dreptate...ma simt prost...

Blogu' Chemical

Concertul Chemical Brothers a fost exact ceea ce imi trebuia. Bine...nu chiar "exact", dar sa zicem ca se apropie :) A fost cel mai bun concert la care am mers vreodata si sincer, as fi putut sa mai stau doua ore cu tot cu durerea mea de stomac. Lume frumoasa si amuzanta, fete agitate cu tigari, caldura ca la Polivalenta si o muzica geniala. Nu puteam sta locului si asta nu mi se intampla des, dar totul mi s-a parut exact asa cum trebuia sa fie. Lasere hipnotice, imagini bine alese pe fundal si muzica variata; isterie la Galvanize, Hey boy hey girl si Block rockin' beats...Fascinant.
Pacat ca a durat doar doua ore...ar fi ramasa sala plina inca vreo 3 probabil.

Blogu' serii

In camera mea miroase a fum de tigara. Am terminat de scris si ma uit la
o poza cu o Mazda 6 care nu va veni niciodata sa ma ia de acasa, cu toate ca
este exact genul de masina pe care ar trebui sa o aiba un tip care vrea sa
ma impresioneze. Are culoarea petrolului, e curata, lunga si masculina. Nu
m-as vedea conducand-o, dar sunt sigura ca parul meu blond ar arata
foarte bine pe scaunul din dreapta sau pe bancheta din spate...
Melodia pe care o ascult spune Tell me what you're feeling, I'll feel it with you
si eu incep sa ma intreb daca urmatorul tip pe care o sa-l plac o sa simta
ceva pentru mine. Daca o sa ma iubeasca vreodata vreunul. Ma intreb
uneori cum e sa ai o relatie lunga, cum e sa apara monotonia, obisnuinta,
reflexele. Stiu ca e de vina seara, ziua nu prea ma gandesc la viitorul meu
amoros, ma preocupa mai tare ce am de facut zilnic. Dar seara ma gandesc
la ei toti si ma intreb daca gresesc undeva, daca imi scapa ceva de fiecare 
data. Si ma intreb de ce toate cantecele mele preferate sunt triste, despre
iubiri pierdute si dor si jale.

Blogu' lu' MTV

E oficial, MTV-ul are cea mai proasta traducatoare! Caci banuiesc ca
este o domnisoara persoana care nu stie cum se scrie numele lui Michael
Hutchence si cel mai probabil nici nu stie cine a fost individul. Nu stiu
daca numele ei apare jos la finalul emisiunilor ca la filme, cu traducerea
si adaptarea sau se trece doar site-ul unde se gasesc alte opere de-ale ei,
ca pe filmele piratate dar sincer cred ca ar trebui sa-i dea de gandit niste
chestii. Daca trebuie sa traduci un interviu cu un om simplu ca Justin
Timberlake si tu totusi consideri ca asta e o munca grea pe care nu toti o
pot face, asa ca iti sunt permise mici greseli...e grav. Nu ai scuza decat
daca eventual le citesti pe buze cuvintele in timp ce iti zgaltaie cineva
capul acoperindu-ti si urechile. Come on now...

Blog by request

Where are you now? Where have you been before? Why aren't you here?
How are your friends? What do they tell you? What do you do at work ?
Is it a secret? How do you feel? Do you sleep? Do you still think I'm
beautiful? Did I disappoint you? Do I try too hard? When will you
come back? Did you find somebody else? Why don't you call? Why
don't you talk to me anymore? Do you think it's enough what you did?
Have you always been like this and I didn't realize? You couldn't have...

Do you still think of me?